Un studiu realizat în Statele Unite sugerează că riscul de deces asociat cu prediabetul variază în funcţie de factori precum vârsta, stilul de viaţă şi alte afecţiuni preexistente, dar cercetătorii au constatat că acest risc este mult mai mare în rândul persoanelor adulte tinere decât în cazul celor mai în vârstă.
Prediabetul, o afecţiune în care nivelul glicemiei este mai mare decât cel normal, dar nu suficient de ridicat pentru a fi diagnosticat ca diabet, prezintă un risc mai ridicat de mortalitate pentru persoanele cu vârste cuprinse între 20 şi 54 de ani decât pentru cele mai în vârstă, potrivit unui articol publicat recent în revista JAMA Network Open.
O echipă de cercetători de la University at Buffalo (UB) a decis să realizeze acest studiu ca urmare a dovezilor contradictorii privind legătura dintre prediabet şi mortalitate.
„Literatura de specialitate este inconsistentă, mai ales când se iau în considerare factori importanţi precum vârsta, rasa/etnia şi comorbidităţile. Am vrut să explorăm dacă aceşti factori influenţează legătura dintre prediabet şi mortalitate într-o populaţie adultă reprezentativă la nivel naţional”, a declarat autorul principal, conf. univ. dr. Obinna Ekwunife, asistent universitar la Jacobs School of Medicine and Biomedical Sciences, din cadrul UB, citat într-un comunicat.
Cercetătorii au analizat date dintr-un studiu aflat în derulare, National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES), desfăşurat de Centrele pentru Controlul şi Prevenţia Bolilor (CDC), care evaluează starea de sănătate a copiilor şi adulţilor, precum şi obiceiurile lor alimentare şi calitatea dietei.
Studiul a inclus date de la 38.093 de americani, dintre care 9.971 (26,2%) aveau prediabet. Au fost incluşi adulţi de 20 de ani şi peste, consideraţi prediabetici dacă aveau nivelul hemoglobinei A1c (glicohemoglobina, cunoscuta si sub numele de hemoglobina glicozilata/glicata) - media glicemiei pe trei luni - între 5,7% şi 6,4%.
Datele au arătat iniţial că există o legătură între prediabet şi risc crescut de deces, însă această legătură nu s-a mai observat după ce cercetătorii au ţinut cont de diferenţele legate de vârstă, sex, rasă/etnie, stil de viaţă şi alte boli preexistente (comorbidităţi).
„Cu toate acestea, am constatat că relaţia semnificativă dintre prediabet şi mortalitate s-a menţinut după ajustarea acestor factori atunci când analiza s-a concentrat pe adulţii cu vârste între 20 şi 54 de ani”, a precizat dr. Ekwunife.
Cercetătorul explică aceste rezultate, prin faptul că este posibil ca adulţii mai în vârstă să aibă mai multe boli cronice preexistente, iar efectele acestor afecţiuni să fie mai puternice decât cele ale prediabetului.
„O altă posibilitate este ca prediabetul la persoanele mai tinere să reflecte o evoluţie mai dăunătoare a bolii, cu debut mai timpuriu al disfuncţiei metabolice”, a menţionat cercetătorul.
Alte explicaţii posibile pentru această asociere ar putea fi o predispoziţie genetică mai puternică, care favorizează o evoluţie mai rapidă a bolii, dar şi un acces limitat la servicii medicale şi o implicare redusă în controale preventive regulate, mai ales în rândul persoanelor mai tinere.
Indiferent de cauză, autorii subliniază importanţa diagnosticului şi a intervenţiilor timpurii în cazul prediabetului la persoanele mai tinere.
„Posibil să fie nevoie să facem analiza A1c mai devreme la tineri. Acest lucru ar fi deosebit de important pentru cei cu factori de risc suplimentari precum obezitatea, antecedente familiale de diabet sau dezavantaje socioeconomice”, a explicat cercetătorul american.
Rezultatele sugerează, totodată, că programele de prevenţie pentru diabet ar trebui adaptate astfel încât să fie mai uşor de accesat şi mai atractive pentru tineri.
Acest lucru ar putea însemna folosirea unor platforme online, implicarea unor grupuri de sprijin conduse de persoane de aceeaşi vârstă, precum şi folosirea unor programe de prevenţie flexibile, inclusiv articole educaţionale accesibile online.
„Intervenţia timpurie ar putea preveni atât progresia spre diabet, cât şi mortalitatea prematură, şi ar trebui să le oferim pacienţilor şansa de a face schimbări proactive în stilul de viaţă pentru a preveni evoluţia bolii”, a mai spus dr. Ekwunife.
