O nouă abordare de tratament, bazată pe ADN, ar putea revoluţiona modul în care organismul se apără împotriva infecţiei cu SARS-CoV-2, virusul care provoacă Covid-19. În loc să primească anticorpi fabricaţi în laborator, pacienţii ar putea fi ajutaţi să-şi producă singuri anticorpii necesari, oferind protecţie mai îndelungată şi reducând costurile tratamentului.
Un studiu clinic de fază I a testat o terapie experimentală denumită DMAb (anticorp monoclonal codificat în ADN), care foloseşte plasmide sintetice - mici fragmente de ADN sintetizate în laborator - ce conţin instrucţiunile genetice pentru producerea anticorpilor capabili să neutralizeze SARS-CoV-2.
Terapia a fost administrată prin injecţie intramusculară la 44 de voluntari sănătoşi cu vârste între 18 şi 60 de ani.
Cercetătorii au utilizat două tipuri de anticorpi codificaţi genetic, AZD5396 şi AZD8076, livraţi separat prin injectare, urmate de o scurtă stimulare electrică (electroporare) menită să faciliteze pătrunderea ADN-ului în celule. Studiul a urmat o schemă de creştere progresivă a dozelor pentru a stabili doza maximă care poate fi administrată în siguranţă.
Rezultatele au arătat că platforma DMAb este sigură şi bine tolerată, fără reacţii adverse grave legate de produs. Cele mai frecvente efecte au fost minore: disconfort sau roşeaţă locală, care au dispărut rapid. Din cei 44 de participanţi iniţiali, 39 au finalizat monitorizarea completă, întinsă pe 72 de săptămâni.
O observaţie esenţială a fost absenţa anticorpilor îndreptaţi împotriva DMAb în organism, ceea ce sugerează că sistemul imunitar nu a perceput terapia ca pe o substanţă străină.
În plus, anticorpii generaţi prin această metodă au rămas activi pe întreaga durată a studiului, adică mai bine de un an şi jumătate, ceea ce reprezintă o performanţă semnificativ superioară anticorpilor monoclonali tradiţionali, care îşi pierd eficienţa după câteva luni.
Terapia cu anticorpi monoclonali (mAbs), folosită anterior în combaterea Covid-19, presupune administrarea de proteine fragile care necesită condiţii stricte de refrigerare şi transport.
În schimb, terapia DMAb nu necesită depozitare la rece, deoarece materialul genetic care codifică anticorpii poate fi păstrat şi transportat cu uşurinţă, iar organismul însuşi produce anticorpii după administrare.
Această tehnologie ar putea avea aplicaţii mult dincolo de recenta pandemie de Covid-19, oferind o platformă adaptabilă pentru combaterea altor infecţii virale sau chiar a unor boli cronice.
Deşi terapia DMAb se află încă în etapele timpurii de evaluare şi nu a fost aprobată pentru utilizare clinică, rezultatele acestui prim studiu demonstrează că metoda este sigură şi poate fi aplicată cu succes în practică.
Cercetarea a fost publicată recent, în revista Nature Medicine, şi reprezintă un pas important către o nouă generaţie de terapii experimentale care utilizează ADN sintetic pentru producerea anticorpilor, care ar putea transforma radical modul în care medicina previne şi tratează bolile infecţioase.
