În boala Alzheimer, anumite proteine se pot aglomera în jurul neuronilor şi pot fi asociate cu deteriorarea progresivă a funcţiilor cerebrale, iar modul în care creierul încearcă să se apere de aceste acumulări este tot mai intens studiat. Un nou studiu sugerează că un subtip de celule imune din creier, numite microglie, poate avea un rol esenţial în prevenirea debutului bolii Alzheimer, prin trecerea într-o stare neuroprotectoare. Descoperirea ar putea deschide direcţii pentru terapii care să favorizeze acest efect protector.
Cercetări anterioare au arătat că microglia pot ameliora simptomele bolii, dar pot şi agrava evoluţia prin inflamaţie. Acum, o echipă internaţională de cercetători a analizat în detaliu felul în care aceste celule trec de la o stare benefică la una dăunătoare.
Folosind modele de Alzheimer la şoareci, echipa condusă de neurocercetători la Icahn School of Medicine din New York şi Universitatea Rockefeller, a observat că atunci când microglia ajung în apropierea aglomerărilor de proteine beta-amiloid, un semn caracteristic al bolii, ele intră într-o stare specială de neuroprotecţie.
Potrivit cercetătorilor, acest subtip de microglie are două caracteristici importante: niveluri mai scăzute ale unei proteine asociate anterior cu Alzheimer, numită PU.1, şi o expresie crescută a proteinei CD28, cu rol important în funcţionarea generală a sistemului imunitar.
Microglia cu această combinaţie au fost mai capabile să încetinească acumularea de aglomerări beta-amiloid în creierul şoarecilor şi să limiteze agregarea proteinei tau, un alt tip de proteină asociată cu boala.
Când cercetătorii au oprit producţia de CD28 la şoareci, microglia cu profil inflamator au devenit mai numeroase, iar plăcile beta-amiloid s-au acumulat mai frecvent.
Rezultatele se potrivesc cu observaţii anterioare potrivit cărora debutul bolii tinde să apară mai târziu la persoanele cu predispoziţie genetică spre o expresie mai redusă a PU.1 în anumite celule, comparativ cu media populaţiei.
Autorii explică faptul că acest mecanism pare să reprezinte o apărare naturală a creierului împotriva bolii Alzheimer, însă nu este suficient de puternică pentru a opri complet progresia afecţiunii.
Cercetătorii speră că terapii viitoare ar putea creşte nivelul acestui subtip de microglie, deşi subliniază necesitatea confirmării că microglia funcţionează la fel şi la oameni.
Studiul arată, totodată, că boala Alzheimer este extrem de complexă şi presupune numeroşi factori de risc, astfel încât un tratament eficient ar putea fi necesar să vizeze mai multe ţinte simultan, iar una dintre direcţiile propuse pentru cercetări viitoare este transformarea microgliei în această stare neuroprotectoare.
Autorii mai notează că microglia modificate identificate în creierul şoarecilor se comportă într-un mod asemănător cu cel al celulelor T din restul sistemului nervos, sugerând un mecanism comun de reglare imună între tipuri celulare diferite şi o posibilă bază pentru strategii de imunoterapie în Alzheimer.
Cercetarea a fost publicată recent în revista Nature.
Microglia (verde) produce o reacţie de răspuns la plăcile agregate de beta-amiloid (albastru) din cortexul unui şoarece. Credit imagine: Icahn School of Medicine at Mount Sinai
