Cancerul de col uterin, cunoscut şi sub numele de cancer cervical, rămâne o problemă majoră de sănătate publică, dar este şi una dintre puţinele forme de cancer care pot fi prevenite în mare măsură prin imunizare timpurie. Datele recente întăresc ideea că protecţia maximă se obţine înainte de contactul cu virusul, iar beneficiile depăşesc riscurile minore asociate vaccinării.
Două analize sistematice de mare amploare realizate de Cochrane, una dintre cele mai respectate organizaţii independente de evaluare a dovezilor medicale, arată că vaccinarea împotriva virusului papiloma uman (HPV) reduce substanţial riscul de cancer de col uterin şi nu este asociată cu efecte adverse grave.
În special, adolescentele vaccinate până la vârsta de 16 ani au avut un risc cu aproximativ 80% mai mic de a dezvolta cancer cervical comparativ cu cele nevaccinate, ceea ce confirmă eficienţa ridicată a imunizării atunci când este administrată înainte de expunerea la virus.
În plus, vaccinul a prevenit şi apariţia leziunilor precanceroase ale colului uterin (modificări celulare care pot evolua în timp către cancer), efectul fiind mai puternic la persoanele vaccinate în adolescenţă, înainte de debutul vieţii sexuale.
HPV reprezintă o familie largă de virusuri foarte răspândite; majoritatea tipurilor sunt inofensive, însă unele tulpini cu risc înalt pot determina cancere ale colului uterin, anusului, aparatului genital masculin, vulvei, vaginului şi ale regiunii orofaringiene (gură şi gât), precum şi veruci genitale.
Cancerul de col uterin este printre cele mai frecvente cancere ginecologice la femei la nivel mondial, cu aproximativ 660.000 de cazuri noi şi 350.000 de decese în 2022, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), afectând disproporţionat femeile tinere.
Autorii au inclus în evaluare atât studii clinice, cât şi date din lumea reală, însumând peste 132 de milioane de persoane, ceea ce face ca aceste concluzii să fie printre cele mai robuste de până acum privind impactul vaccinării anti-HPV.
Un obiectiv important al recentei evaluări a fost clarificarea temerilor legate de siguranţa vaccinării, alimentate frecvent de informaţii eronate în mediul online.
Analiza Cochrane nu a identificat legături credibile între vaccinare şi riscuri severe precum probleme cardiovasculare, infertilitate sau alte complicaţii majore.
Reacţiile adverse întâlnite au fost în principal uşoare şi trecătoare, de tip durere la locul injectării sau disconfort pe termen scurt, iar evenimentele adverse grave au fost rare şi au apărut cu frecvenţe similare atât la persoanele vaccinate, cât şi la cele din grupurile de control.
Rezultatele susţin recomandările internaţionale ca vaccinarea să fie oferită atât fetelor, cât şi băieţilor, ideal înainte de 16 ani, pentru a maximiza protecţia la nivel individual şi colectiv; imunizarea băieţilor contribuie la reducerea circulaţiei virusului şi la scăderea riscului de cancere asociate HPV şi la bărbaţi.
Cercetătorii atrag totuşi atenţia asupra unor lacune în dovezi: o proporţie mare a studiilor provine din ţări cu venituri ridicate, în timp ce povara cancerului cervical este mai mare în statele cu resurse limitate, unde accesul la vaccinare şi screening rămâne insuficient.
De asemenea, efectele vaccinării asupra altor tipuri de cancer legate de HPV vor fi înţelese pe deplin doar în următoarele decenii, având în vedere că aceste cancere se dezvoltă lent; totuşi, tendinţele observate din studii din mai multe ţări arată deja scăderi importante ale infecţiilor HPV şi ale leziunilor precanceroase după introducerea vaccinării.
În concluzie, datele actuale confirmă faptul că vaccinarea anti-HPV este una dintre cele mai eficiente măsuri de prevenţie oncologică disponibile, cu un profil de siguranţă favorabil şi beneficii nete importante pentru sănătatea publică, cu condiţia ca imunizarea să fie realizată la vârste tinere şi să fie completată de programe continue de screening cervical.
