O nouă utilizare a tehnologiei ARN mesager: vaccinurile ARNm ar putea deveni un tratament de protecţie musculară după muşcăturile de şarpe.
Muşcăturile de şarpe rămân o urgenţă medicală majoră în multe regiuni ale lumii, nu doar prin efectele generale ale veninului, ci şi prin distrugerea locală a ţesuturilor.
Cercetări recente sugerează că tehnologia ARNm, utilizată pentru prima dată în vaccinurile împotriva Covid-19, ar putea ajuta la prevenirea leziunilor musculare provocate de muşcăturile şerpilor veninoşi.
În prezent, antiveninurile standard sunt eficiente în neutralizarea toxinelor intrate în circulaţia sanguină, însă au dificultăţi în a ajunge până la ţesutul muscular afectat din jurul plăgii, unde veninul poate provoca necroză şi pierdere funcţională.
Pornind de la această limitare, o echipă de cercetători de la Universitatea Reading, din Marea Britanie, şi Universitatea Politehnică, din Danemarca, a testat o strategie bazată pe ARNm (acid ribonucleic mesager), cu scopul de a stimula celulele musculare să producă local anticorpi protectori.
Metoda a folosit nanoparticule lipidice - mici particule de grăsime similare celor folosite la vaccinurile cu ARNm - pentru a transporta moleculele de ARNm în muşchi. Aceste molecule conţineau instrucţiuni pentru sinteza unor anticorpi capabili să neutralizeze toxinele care distrug musculatura din veninul unei specii de vipere întâlnite în America Centrală şi de Sud.
În experimente de laborator pe celule musculare umane, anticorpii protectori au fost detectaţi la 12–24 de ore după administrarea nanoparticulelor cu ARNm, ceea ce indică o instalare relativ rapidă a răspunsului local.
Într-un model animal, şoarecii care au primit o singură injecţie cu această formulare au fost protejaţi de leziuni musculare induse de venin atunci când tratamentul a fost administrat cu 48 de ore înainte de expunere; analizele au arătat, de asemenea, păstrarea structurii sănătoase a fibrelor musculare.
Autorii subliniază că rezultatele sunt preliminare şi provin din studii preclinice, iar în această etapă abordarea funcţionează ca măsură preventivă, nu ca tratament post-expunere.
Următorul pas esenţial este dezvoltarea unei versiuni care să poată fi administrată după muşcătură, în condiţii reale de urgenţă.
Cercetătorii consideră că terapia cu ARNm ar putea deveni un adjuvant valoros pentru antiveninul clasic: anticorpii produşi local putând proteja ţesuturile din jurul plăgii, acolo unde antiveninurile pătrund mai greu, în timp ce tratamentul standard ar continua să neutralizeze toxinele din sânge.
Autorii studiului, publicat, luni, în revista Trends in Biotechnology, notează în concluziile lor, că această strategie nu este încă disponibilă pentru uz clinic şi necesită cercetări suplimentare pentru a-i confirma siguranţa şi eficacitatea la oameni.
