O echipă de cercetători a dezvoltat compuşi experimentali care determină celulele să ardă mai multe calorii prin ajustarea fină a modului în care mitocondriile produc energie. Versiuni mai vechi ale acestor substanţe au fost folosite în trecut pentru slăbit, dar au fost interzise ulterior deoarece erau toxice. Noua abordare reglează cu precizie efectul, permiţând celulelor să consume combustibil suplimentar în siguranţă. Dacă va avea succes, aceasta ar putea deschide calea către noi tratamente pentru obezitate, cu beneficii suplimentare pentru sănătate.
Obezitatea afectează oameni din întreaga lume şi creşte riscul unor afecţiuni grave precum diabetul şi cancerul. Multe medicamente actuale pentru scăderea în greutate necesită injecţii şi pot provoca efecte secundare nedorite. O metodă mai sigură de a creşte arderea caloriilor ar putea avea, prin urmare, beneficii majore pentru sănătatea publică.
Studiul a fost condus de profesorul asociat Tristan Rawling de la University of Technology Sydney (UTS) şi a fost publicat recent în Chemical Science, revista de referinţă a Royal Society of Chemistry din Marea Britanie.
Echipa de cercetare, care a inclus oameni de ştiinţă de la UTS şi Memorial University of Newfoundland din Canada, s-a concentrat asupra unor compuşi cunoscuţi sub numele de „decuplori mitocondriali”. Aceste molecule determină celulele să folosească combustibilul mai puţin eficient, eliberând o parte din energie sub formă de căldură, în loc să o transforme în energie utilizabilă.
„Mitocondriile sunt adesea numite centralele energetice ale celulei. Ele transformă alimentele pe care le consumaţi în energie chimică, numită ATP sau adenozin-trifosfat. Decuplorii mitocondriali perturbă acest proces, determinând celulele să consume mai multe grăsimi pentru a-şi satisface nevoile energetice”, a explicat prof. Tristan Rawling.
Substanţele care interferează cu producerea energiei mitocondriale au fost identificate pentru prima dată acum aproximativ un secol. Totuşi, primele versiuni erau extrem de periculoase şi provocau supraîncălzirea severă a organismului, care putea fi fatală.
„În timpul Primului Război Mondial, muncitorii din fabricile de muniţii din Franţa slăbeau, aveau temperaturi corporale ridicate, iar unii mureau. Oamenii de ştiinţă au descoperit că acest lucru era cauzat de o substanţă chimică folosită în fabrică, numită 2,4-dinitrofenol sau DNP”, a afirmat prof. Rawling.
Astfel, DNP perturbă producerea energiei mitocondriale şi creşte metabolismul. Substanţa a fost comercializată pentru scurt timp, în anii 1930, ca unul dintre primele medicamente pentru slăbit. Era remarcabil de eficient, dar a fost în cele din urmă interzis din cauza efectelor sale toxice severe - doza necesară pentru slăbire şi doza letală erau periculos de apropiate, potrivit specialiştilor.
În noul studiu, cercetătorii au urmărit să depăşească aceste riscuri prin crearea unor versiuni mai sigure, cunoscute sub numele de „decuplori mitocondriali blânzi”. Ei au modificat cu atenţie structura chimică a moleculelor experimentale, ceea ce le-a permis să controleze intensitatea cu care compuşii cresc consumul de energie în interiorul celulelor.
Unele dintre aceste medicamente experimentale au reuşit să crească activitatea mitocondrială fără a deteriora celulele sau a interfera cu producerea de ATP. Altele s-au comportat mai asemănător compuşilor toxici mai vechi, producând niveluri periculoase de decuplare.
Comparând aceste rezultate, cercetătorii au putut identifica de ce moleculele mai sigure acţionează diferit. Decuplorii mitocondriali blânzi încetinesc procesul până la un nivel pe care celulele îl pot tolera, reducând riscul efectelor secundare nocive.
De asemenea, decuplorii mitocondriali blânzi par să reducă stresul oxidativ din interiorul celulelor. Această reducere ar putea susţine un metabolism mai sănătos, ar putea încetini anumite procese asociate îmbătrânirii şi ar putea ajuta la protejarea împotriva afecţiunilor neurodegenerative, precum demenţa, susţin autorii studiului.
Deşi cercetarea se află încă într-un stadiu incipient, rezultatele oferă o bază solidă pentru dezvoltarea unei noi generaţii de medicamente. Aceste tratamente viitoare ar putea valorifica avantajele decuplării mitocondriale blânde, evitând în acelaşi timp pericolele care au afectat abordările anterioare.
