Un studiu recent aduce în prim-plan o descoperire neaşteptată, un virus detectat frecvent în creierele pacienţilor cu Parkinson ar putea schimba tot ce ştim despre această afecţiune neurologică şi ar putea deschide calea spre noi metode de diagnostic şi tratament.
Studiul, condus de o echipă de cercetători de la Northwestern Medicine şi publicat recent în revista JCI Insight, a identificat că un virus de obicei inofensiv ar putea fi un factor declanşator sau contribuitor din mediul înconjurător la apariţia bolii Parkinson.
Deşi anumite cazuri de Parkinson au o componentă genetică, în majoritatea situaţiilor boala apare fără o cauză cunoscută, rămânând în mare parte un mister pentru comunitatea ştiinţifică.
„Am vrut să investigăm posibili factori de mediu, cum ar fi virusurile, care ar putea contribui la apariţia bolii Parkinson. Folosind un instrument numit ViroFind, am analizat mostre de creier post-mortem de la persoane cu Parkinson şi de la persoane care au murit din alte cauze. Am căutat toate virusurile cunoscute care pot infecta omul, pentru a identifica eventuale diferenţe între cele două grupuri", a declarat Igor Koralnik, medic-şef al Departamentului Neurologie şi coordonator al programului Neuroinfectious Diseases and Global Neurology, citat într-un comunicat.
Oamenii de ştiinţă de la Northwestern au detectat virusul uman Pegivirus (HPgV) în creierele persoanelor cu boala Parkinson, dar nu şi în cele ale persoanelor fără această boală. Deşi HPgV face parte din aceeaşi familie cu virusul hepatitei C şi se transmite prin sânge, nu este cunoscut ca fiind cauzator de boli.
„HPgV este o infecţie frecventă şi asimptomatică, care până de curând nu era cunoscută ca având afinitate pentru ţesutul cerebral. Am fost surprinşi să-l găsim în creierele pacienţilor cu Parkinson într-o proporţie atât de mare şi complet absent în grupul de control. Şi mai neaşteptată a fost reacţia diferită a sistemului imunitar în funcţie de profilul genetic al fiecărei persoane. Aceste observaţii sugerează că virusul ar putea fi un factor de mediu care interacţionează cu organismul în moduri insuficient înţelese până acum", a precizat dr. Koralnik.
Pentru un virus considerat inofensiv, aceste descoperiri sugerează că ar putea avea efecte importante în contextul bolii Parkinson, şi ar putea influenţa modul în care boala se dezvoltă, mai ales la persoanele cu anumite caracteristici genetice.
Echipa de cercetare a analizat ţesuturile cerebrale post-mortem de la zece persoane diagnosticate cu boala Parkinson şi de la alte paisprezece fără această afecţiune. HPgV a fost identificat în creierul a cinci dintre cei zece pacienţi cu Parkinson, însă nu a fost detectat în niciunul dintre cazurile din grupul de control. De asemenea, prezenţa virusului a fost confirmată şi în lichidul cefalorahidian al pacienţilor cu Parkinson, absenţa sa fiind notabilă în cazul celorlalţi. Cei la care s-a identificat virusul în creier prezentau modificări neuropatologice mai avansate sau distincte, precum o intensificare a patologiei tau şi dezechilibre în nivelurile unor proteine cerebrale importante.
Pentru analiza din sânge, cercetătorii au folosit mostre de la peste 1.000 de participanţi în cadrul Parkinson’s Progression Markers Initiative, lansată de Fundaţia Michael J. Fox împreună cu oameni de ştiinţă, pentru a crea o bibliotecă robustă de probe biologice care să accelereze descoperirile ştiinţifice şi tratamentele.
Analizând mostrele de sânge, cercetătorii au observat modificări ale sistemului imunitar asemănătoare cu cele identificate în creier. Persoanele infectate cu HPgV prezentau răspunsuri imune diferite faţă de cele neinfectate cu virusul, iar acest tipar se menţinea indiferent de profilul genetic. Totuşi, urmărirea evoluţiei fiecărui participant în timp a dezvăluit un tablou mai complex, sugerând că interacţiunea dintre virus, sistemul imunitar şi factorii genetici este mai complicată.
Astfel, studiul a arătat că la pacienţii cu o anumită mutaţie genetică asociată cu Parkinson, LRRK2, semnalele sistemului imunitar erau diferite ca răspuns la virus, comparativ cu pacienţii fără această mutaţie. Echipa plănuieşte în continuare să analizeze mai atent cum astfel de gene precum LRRK2 influenţează răspunsul organismului la alte infecţii virale, pentru a înţelege dacă acest efect este specific acestui virus (HPgV) sau dacă reflectă un răspuns imun general al organismului la infecţiile virale.
Pe viitor, echipa de cercetare intenţionează să studieze mai multe persoane pentru a afla cât de frecvent se regăseşte virusul la pacienţii cu Parkinson şi dacă joacă un rol în apariţia bolii.
„O întrebare importantă la care trebuie să răspundem este cât de des ajunge virusul în creierele persoanelor cu sau fără Parkinson. Ne dorim, de asemenea, să înţelegem mai bine modul în care virusurile interacţionează cu genele, adică felul în care infecţiile virale pot activa sau dezactiva anumite gene implicate în funcţionarea sistemului nervos sau în răspunsul imun. Aceste interacţiuni ar putea influenţa vulnerabilitatea unei persoane la boala Parkinson sau ar putea accelera evoluţia bolii. Prin descifrarea acestor mecanisme, am putea obţine indicii esenţiale despre modul în care debutează boala şi despre cum ar putea fi oprită sau încetinită prin terapii personalizate", a adăugat dr. Koralnik.
Boala Parkinson este o afecţiune neurodegenerativă, în care celulele producătoare de dopamină din creier mor, ducând la o serie de simptome, inclusiv tremurături, rigiditate musculară, mişcări lente şi probleme de echilibru.
În prezent nu există un tratament curativ cunoscut, iar opţiunile terapeutice sunt limitate, deşi cercetătorii speră că o mai bună înţelegere a cauzelor bolii va duce la tratamente mai eficiente.
Prevalenţa bolii Parkinson s-a dublat în ultimii 25 de ani, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Estimările globale din 2019 indicau peste 8,5 milioane de persoane afectate de această boală, la nivel mondial.
Potrivit celor mai recente date OMS, în anul 2019, boala Parkinson a afectat grav calitatea vieţii la nivel global, generând un total de 5,8 milioane de ani trăiţi cu dizabilităţi sau pierduţi din cauza incapacităţii de a duce o viaţă normală, o creştere cu 81% faţă de anul 2000. În acelaşi timp, boala a dus la 329.000 de decese, un număr de peste două ori mai mare decât cel înregistrat în anul 2000.
