O veste promiţătoare pentru dezvoltarea unor tratamente mai eficiente şi mai accesibile pentru boala Alzheimer: un simplu spray nazal ar putea schimba viitorul tratamentelor pentru această afecţiune neurodegenerativă devastatoare. Un studiu de la Universitatea Wake Forest, din Statele Unite, aduce dovezi că insulina administrată pe cale nazală ajunge cu precizie în regiunile cerebrale responsabile de memorie, deschizând calea pentru terapii mai eficiente, personalizate şi mai uşor de administrat pentru pacienţii aflaţi în stadii incipiente de declin cognitiv. Această descoperire ar putea redefini strategiile terapeutice în neurologie şi geriatrie.
Un studiu realizat de Facultatea de Medicină a Universităţii Wake Forest marchează un progres important în direcţia noilor terapii pentru boala Alzheimer, demonstrând că insulina administrată intranazal, cu ajutorul unui spray, poate ajunge în mod sigur şi eficient în zonele-cheie ale creierului responsabile de memorie, la adulţii vârstnici.
Studiul a mai arătat că persoanele aflate în stadii incipiente de declin cognitiv absorb insulina în mod diferit.
Cercetarea, publicată miercuri în revista Alzheimer’s & Dementia: Translational Research & Clinical Interventions, prezintă concluziile unui studiu de imagistică cerebrală avansată (PET - tomografie cu emisie de pozitroni), care oferă date de referinţă despre modul în care insulina ajunge în creier.
Studiul oferă dovezi directe că insulina administrată intranazal pătrunde în 11 regiuni-cheie ale creierului implicate în memorie şi funcţii cognitive. În cercetările anterioare, validarea acestui parcurs a fost dificilă, deoarece nu s-a putut confirma cu certitudine că tratamentul ajunge la ţintele din creier vizate.
„Era esenţial să avem dovezi clare că medicamentul ajunge în zonele cerebrale vizate. Cu alte cuvinte, nu mai lucrăm orbeşte; acum avem o hartă directă către creier”, a declarat prof. Suzanne Craft, profesor de gerontologie şi medicină geriatrică la Wake Forest University şi director al Centrului de Cercetare pentru Alzheimer din cadrul aceleiaşi universităţi, citată într-un comunicat.
Potrivit acesteia, rezistenţa la insulină este un factor de risc cunoscut pentru boala Alzheimer.
O descoperire surprinzătoare a fost faptul că, la persoanele aflate în stadii incipiente de declin cognitiv, modul de absorbţie al insulinei este diferit.
Studiul a inclus 16 adulţi vârstnici, cu o vârstă medie de 72 de ani, dintre care şapte aveau funcţii cognitive normale, iar nouă prezentau forme uşoare de tulburări cognitive (MCI).
Utilizând o substanţă radioactivă de ultimă generaţie pentru urmărirea în corp, [68Ga]Ga-NOTA-insulin, administrat printr-un sistem special de pulverizare nazală în şase jeturi, participanţii au fost supuşi unui PET cerebral de 40 de minute, urmat de o examinare imagistică corporală completă.
Cercetătorii au descoperit: absorbţie crescută a insulinei în zone-cheie ale creierului responsabile de memorie şi gândire, precum hipocampul, cortexul olfactiv, amigdala şi lobul temporal; adulţii cu o activitate cerebrală normală, fără semne de afectare cognitivă, au prezentat o absorbţie mai mare a insulinei şi un profil de absorbţie pe intervale de timp diferit, comparativ cu cele cu MCI, la care insulina a fost absorbită rapid la început la nivel cerebral, dar s-a eliminat din creier într-un timp mai scurt; la femei, absorbţia insulinei s-a corelat puternic cu factori asociaţi funcţiei cardiovasculare sănătoase, iar nivelurile crescute de ptau217 (un marker pentru amiloidul cerebral, proteina care se acumulează în niveluri toxice în boala Alzheimer) s-au asociat cu o absorbţie cerebrală redusă în mai multe regiuni; doar doi participanţi au raportat dureri de cap uşoare după scanare, care au dispărut în 24 de ore, ceea ce arată că procedura nu a generat efecte adverse semnificative.
„Unul dintre cele mai dificile obstacole în tratarea bolilor cerebrale este modul în care substanţele active pot fi transportate în siguranţă şi eficient până în creier. Acest studiu arată că administrarea pe cale nazală poate fi confirmată ca fiind eficientă, ceea ce constituie un pas esenţial înainte de iniţierea studiilor clinice pe scară largă”, a precizat prof. Craft.
Având în vedere preocupările legate de eficienţa redusă şi efectele secundare ale unor medicamente anti-amiloid, această metodă de validare susţine o abordare mai complexă şi completă a tratamentului bolii Alzheimer.
În loc să se concentreze doar pe eliminarea proteinelor amiloide (amiloidoza), strategia propune luarea în calcul şi a altor factori, cum ar fi metabolismul creierului şi modul în care medicamentele sunt administrate.
Rezultatele studiului pot explica de ce unii pacienţi reacţionează mai bine la insulina intranazală decât alţii, oferind perspective pentru dezvoltarea unor tratamente adaptate nevoilor fiecărui pacient.
În acest studiu s-a utilizat un sistem de administrare nazală de mare precizie, furnizat de Aptar Pharma, care poate fi folosit şi în alte terapii intranazale destinate tratării tulburărilor neurologice, notează autorii.
Echipa de cercetare de la Wake Forest intenţionează, în următoarele 12–18 luni, să desfăşoare studii mai extinse pentru a înţelege cum influenţează livrarea insulinei în creier factori precum sănătatea vasculară, acumularea de proteine amiloide şi diferenţele biologice dintre femei şi bărbaţi.
