Un test de sânge de rutină, utilizat curent în spitale, ar putea oferi medicilor o imagine mai clară asupra răspunsului unui pacient cu limfom la o terapie modernă şi le-ar permite să ajusteze din timp strategia de tratament.
Măsurarea limfocitelor, celule albe ale sângelui implicate în apărarea împotriva infecţiilor, poate fi utilizată pentru a estima rezultatele la pacienţii cu limfom non-Hodgkin trataţi cu terapia cu celule CAR T, arată o cercetare realizată de medici de la Fox Chase Cancer Center şi Temple Health.
Studiul, publicat în revista Blood şi prezentat la cea de-a 67-a ediţie a Societăţii Americane de Hematologie (ASH), a constatat că un număr mai mare de limfocite (absolute lymphocyte count - ALC) şi o creştere mai rapidă a ALC după tratament se asociază cu rezultate mai bune, inclusiv supravieţuire fără progresia bolii, supravieţuire globală şi un răspuns complet la tratament.
O concentraţie ridicată de limfocite în sânge indică un răspuns imun puternic. Autorii subliniază importanţa acestor observaţii deoarece i-ar putea ajuta pe medici să evalueze rapid modul în care pacienţii răspund la terapie şi să orienteze deciziile de tratament.
„Dacă vedem că un pacient are ALC scăzut şi ar putea avea o recădere, putem încerca o altă strategie. Găsirea unui marker dinamic care nu consumă multe resurse pentru a fi analizat, dar care poate face o diferenţă reală în evoluţia tratamentului, este un lucru important”, a declarat, luni, autoarea principală Helen Gandler, medic rezident la Temple Hospital, citată într-un comunicat.
În terapia CAR T, celulele T ale pacientului sunt recoltate şi modificate genetic pentru a exprima un receptor de antigen himeric (chimeric antigen receptor - CAR), care le ajută să recunoască şi să distrugă celulele de limfom; ulterior, aceste celule sunt reinfuzate pacientului.
Terapia cu celule CAR T este o opţiune terapeutică recent introdusă în limfomul non-Hodgkin, astfel că este nevoie de informaţii suplimentare pentru a stabili mai clar în ce situaţii ar trebui preferată altor tratamente şi care sunt pacienţii care pot obţine cele mai mari beneficii.
Deşi tratamentul este iniţial foarte eficient la pacienţii cu boală recidivată sau refractară la alte terapii, majoritatea ajung în timp să prezinte recăderi, astfel că identificarea timpurie a celor cu un astfel de risc ar putea permite trecerea mai rapidă la alte tratamente.
În acest studiu, cercetătorii au analizat relaţia dintre ALC şi rezultatele terapeutice la pacienţi cu limfom non-Hodgkin recidivat sau refractar care au primit axicabtagene ciloleucel, un tip de terapie CAR T pus pe piaţă sub denumirea comercială Yescarta.
Pacienţii cu ALC crescut la începutul tratamentului au avut o supravieţuire fără progresie semnificativ mai lungă şi o supravieţuire globală mai mare. De asemenea, cei la care ALC a crescut cel mai rapid în primele zece zile după tratament au înregistrat o rată mai mare de răspuns complet şi o mai bună supravieţuire fără progresia bolii.
Cu cât numărul de limfocite (ALC) a atins mai repede nivelul maxim după tratament, cu atât evoluţia pacienţilor a fost mai bună.
Este pentru prima dată când viteza de creştere a ALC este identificată ca potenţial marker de răspuns la tratament, pacienţii care manifestă un răspuns imun robust tinzând să aibă evoluţii mai bune.
Un avantaj major este caracterul practic al markerului, întrucât ALC poate fi verificat folosind resursele deja existente în spital şi la costuri reduse.
Autorii precizează că studiul face parte dintr-un efort mai amplu de a înţelege mai bine terapia CAR T, modul optim de utilizare şi efectele sale în diferite populaţii de pacienţi. Echipa intenţionează să investigheze evoluţia ALC şi la alte grupuri, inclusiv la pacienţi care primesc lisocabtagene maraleucel, un alt tip de terapie CAR T.
