Anumite substanţe naturale produse de organisme marine pentru a se proteja de soare ar putea avea şi alte efecte biologice relevante. Cercetări recente arată că aceste molecule, cunoscute mai ales pentru rolul lor de protecţie împotriva radiaţiilor ultraviolete (UV), pot interacţiona cu procese legate de sănătatea pielii şi de reglarea tensiunii arteriale, cel puţin în condiţii de laborator.
O echipă de cercetători a descoperit că doi compuşi naturali produşi de alge şi cianobacterii pot avea activităţi biologice mai extinse. În experimente de laborator, aceste substanţe au dovedit că absorb radiaţiile UV, şi au demonstrat şi efecte antioxidante, antiîmbătrânire şi capacitatea de a reduce activitatea unei enzime implicate în controlul tensiunii arteriale.
Compuşii analizaţi fac parte dintr-o clasă numită aminoacizi de tip micospirină, cunoscuţi sub acronimul MAAs. Aceştia sunt produşi de alge marine şi de alte microorganisme care trăiesc expuse permanent la lumină intensă. Rolul lor principal este de a funcţiona ca un filtru natural, absorbând radiaţiile ultraviolete înainte ca acestea să afecteze celulele. Din acest motiv, MAAs au atras interesul cercetătorilor din domeniul cosmetic, ca alternativă naturală la produsele sintetice cu factor de protecţie UV.
Studiul, publicat în revista Bioscience, Biotechnology, and Biochemistry şi coordonat de cercetători de la Universitatea Meijo din Japonia, arată însă că aceste molecule pot interacţiona şi cu alte procese biologice.
Cercetătorii au observat că MAAs pot inhiba enzima de conversie a angiotensinei (ACE), o enzimă-cheie în reglarea tensiunii arteriale. ACE controlează gradul de constricţie sau relaxare a vaselor de sânge, iar multe medicamente utilizate în tratamentul hipertensiunii acţionează tocmai prin blocarea acestei enzime.
Pentru analiză, echipa a comparat doi MAAs cu structuri chimice diferite. Unul dintre ei, porphyra-334, este frecvent întâlnit şi se găseşte în alge comestibile. Cel de-al doilea, GlcHMS326, este o variantă mai puţin obişnuită, care conţine grupări chimice suplimentare. Aceste diferenţe aparent minore modifică structura moleculei şi modul în care aceasta se comportă din punct de vedere biologic.
Cercetătorii au izolat cei doi compuşi din sursele lor naturale. Porphyra-334 a fost extras din alge uscate, iar GlcHMS326 dintr-o cianobacterie colectată dintr-un izvor termal din Thailanda. Substanţele purificate au fost apoi expuse la căldură şi lumină, iar efectele lor biologice au fost evaluate prin metode standard de laborator.
Testele au inclus evaluarea activităţii antioxidante, respectiv a capacităţii de a neutraliza radicalii liberi, molecule instabile care pot deteriora celulele şi sunt asociate cu procesele de îmbătrânire.
GlcHMS326 a demonstrat o activitate antioxidantă puternică, cu efect progresiv în timp, sugerând o protecţie mai îndelungată. În schimb, porphyra-334 a avut o activitate antioxidantă mai redusă.
Echipa a analizat şi activitatea antiglicare. Glicarea este un proces prin care moleculele de zahăr se leagă de proteine, afectându-le structura şi funcţia, şi este implicată în îmbătrânirea pielii şi în unele boli cronice. În aceste teste, porphyra-334 s-a dovedit mai eficient în prevenirea deteriorării proteinelor decât GlcHMS326.
În plus, ambii compuşi au fost testaţi pentru capacitatea de a inhiba colagenaza, o enzimă care degradează colagenul şi contribuie la apariţia ridurilor.
GlcHMS326 a avut un efect inhibitor mai puternic, ceea ce sugerează un potenţial rol în procesele legate de îmbătrânirea pielii.
Un rezultat important al studiului a fost observarea inhibării enzimei ACE de către ambii MAAs. Este pentru prima dată când un astfel de efect este raportat pentru această clasă de compuşi. Efectele au fost moderate şi au fost măsurate exclusiv în experimente de laborator, în afara organismului uman.
Autorii subliniază că rezultatele nu pot fi extrapolate direct la efecte clinice, de aceea sunt necesare studii suplimentare pentru a stabili dacă aceste acţiuni apar şi în organisme vii şi dacă doze relevante pot fi obţinute prin alimentaţie sau produse cosmetice.
Totodată, prezenţa porphyra-334 în alge comestibile consumate pe scară largă sugerează că unele alimente obişnuite pot conţine compuşi bioactivi ale căror efecte biologice nu sunt încă pe deplin cunoscute.
Cercetarea oferă o perspectivă nouă asupra modului în care moleculele naturale care oferă protecţie solară pot îndeplini mai multe funcţii biologice.
Prin compararea modului în care mici diferenţe de structură chimică influenţează activitatea acestor compuşi, studiul oferă informaţii utile pentru dezvoltarea unor noi produse cosmetice şi şi alimente care, pe lângă aportul nutritiv, pot avea efecte biologice specifice asupra sănătăţii.
