Un mecanism cerebral ce reglează anxietatea şi care anterior nu a fost cunoscut a fost descoperit recent de cercetători israelieni. Acesta permite unei proteine ce modifică gena să pătrundă în nucleul celulelor cerebrale.
Proteina se numeşte MeCP2 şi oamenii de ştiinţă au asociat-o comportamentului anxios.
Cercetarea recentă ar putea duce la noi tratamente împotriva anxietăţii, cu mai puţine efecte adverse, susţin membrii echipei de cercetători de la Weizmann Institute of Science din Israel.
”Medicamentele din prezent pentru anxietate sunt limitate în eficicacitatea lor sau au efecte adverse nedorite, fapt ce limitează de asemenea eficienţa ”, spune autorul principal al studiului, Mike Fainzilber, profesor al Departamentului de Ştiinţă Biomoleculară de la Institutul Weizzman, citat de medicalnewstoday.com.
Majoritatea oamenilor experimentează anxietatea din când în când ca o parte a vieţii de zi cu zi. Tulburările de anxietate sunt boli în care sentimentele de frică şi nesiguranţă devin copleşitoare şi nu dispar, durând cel puţin 6 luni.
În prezent, anxietatea afectează în jur de una din cinci persoane în Statele Unite în fiecare an. Anxietatea poate mări riscul altor boli, cum ar fi bolile de inimă, diabetul şi depresia.
Autorii studiului menţionează că proteina MECP2 este cunoscută ca afectând comportamentele anxioase.Toate celulele conţin MeCP2, dar proteina este în mod particular abundentă în celulele cerebrale
Oamenii de ştiinţă au făcut legătura dintre schimbările în proteina MECP2 cu un anumit număr de boli, inclusiv sindromul Rett şi sindromul duplicării MeCP2, care au tulburările de anxietate ca unul dintre modurile de manifestare.
Cercetătorii au devenit interesaţi în mod particular de modul în care MeCP2 intră în nucleul celulei nervoase, care conţine genele acesteia. În acest scop ei şi-au axat atenţia asupra unei familii de proteine migratoare, numite importine.Folosind şoareci modificaţi genetic, ei au identificat importina alpha-5 ca fiind proteina migratoare ce ajută MeCP să intre în nucleul celulelor cerebrale.
Într-o serie de experimente comportamentale, ei au putut observa că şoarecilor ce le lipseau importina alpha-5 nu au prezentat anxietate în condiţii de stres, în comparaţie cu cei normali sau cu cei cărora le lipseau alte proteine.
Investigaţii ulterioare au scos la iveală faptul că fără importina alpha-5, MeCP nu poate intra în nucleele celulelor cerebrale ce controlează anxietatea.
Acest lucru a avut un efect asupra unei enzime ce produce molecula semnalizatoare S1P, cercetătorii dovedind că reducerea semnalizării S1P a făcut să scadă anxietatea.
În partea finală a studiului, echipa a căutat molecule ce ar putea ţinti mecanismul şi au identificat anumite medicamente ce alterează semnalizarea S1P. Unul din acestea este fingolimod, pe care doctorii îl prescriu în cazul sclerozei multiple.
Când cercetătorii au tratat cu fingolimod şoarecii nemodificaţi, animalele au prezentat mai puţine comportamente anxioase, la un nivel similar cu cel al şoarecilor cărora le lipsea importina alpha-5.
Descoperirea ar putea explica de ce un test clinic al fingolimodului pentru scleroză multiplă a raportat că aparent medicamentul are un efect de calmare a pacienţilor.
