Unele malformaţii severe ale aparatului urinar pot începe să afecteze dezvoltarea fătului încă din primele luni de sarcină. Cercetătorii analizează tot mai atent dacă intervenţiile medicale realizate foarte devreme, înainte de naştere, pot schimba evoluţia acestor boli şi pot îmbunătăţi şansele de supravieţuire ale copiilor.
O echipă interdisciplinară de la spitalele universitare din Köln şi Bonn a realizat primul studiu prospectiv care a evaluat dacă intervenţia foarte timpurie la făt, în cazul obstrucţiei congenitale a tractului urinar inferior (cLUTO), poate creşte rata de supravieţuire şi poate păstra funcţia renală.
Cercetătorii urmăresc astfel să îmbunătăţească semnificativ prognosticul acestei afecţiuni grave şi, ideal, să evite necesitatea dializei la copiii afectaţi.
În primul studiu prospectiv din lume privind implantarea unui şunt vezico-amniotic în primul trimestru de sarcină, au fost analizate 40 de sarcini cu megacist fetal sever (mărirea anormală a vezicii urinare la făt).
Rezultatele arată că 75% dintre copii s-au născut vii, iar 68% au supravieţuit în primul an de viaţă.
Dintre cei 29 de supravieţuitori care au primit tratament activ, 26 (90%) nu au avut nevoie de dializă în primul an, iar majoritatea au prezentat funcţie renală normală sau doar uşor afectată.
Rezultatele studiului au fost publicate în revista The Lancet Child & Adolescent Health.
Autorii subliniază importanţa diagnosticului precoce şi a strategiilor inovatoare de tratament pentru bolile congenitale ale rinichilor, încă din perioada prenatală.
În obstrucţia congenitală a tractului urinar inferior, fluxul de urină al fătului este blocat. Presiunea rezultată produce o dilatare semnificativă a tractului urinar încă din viaţa intrauterină. Presiunea crescută persistent poate afecta rinichii în curs de dezvoltare.
În acelaşi timp, scade cantitatea de lichid amniotic, care este format în principal din urina fetală şi este esenţial pentru maturarea normală a plămânilor.
Dezvoltarea insuficientă a plămânilor a fost frecvent asociată cu mortalitate ridicată după naştere, a explicat dr. Stefan Kohl, medic specialist în cadrul Departamentului de Pediatrie şi Medicină a Adolescenţilor al Spitalului Universitar Köln.
Intervenţiile prenatale realizate anterior în al doilea trimestru de sarcină, în care vezica fetală este drenată printr-un şunt vezico-amniotic, nu au demonstrat în studiile internaţionale avantaje convingătoare în ceea ce priveşte funcţia renală sau supravieţuirea.
Şuntul vezico-amniotic este o procedură intra-uterină prin care se montează un tub special (un cateter) care are un capăt în vezica urinară a copilului, iar celălalt în cavitatea amniotică. Se realizează astfel un şunt (o comunicare) între vezica urinară şi lichidul amniotic, depaşindu-se obstacolul. Procedura este similară cu amniocenteza.
Strategia analizată în noul studiu începe însă mult mai devreme. Cercetătorii au utilizat un şunt vezico-amniotic pliabil de nouă generaţie, care poate fi introdus printr-un ac mai subţire.
„Procedura poate fi efectuată în siguranţă la sfârşitul primului trimestru de sarcină, într-o etapă în care fătul are aproximativ dimensiunea unui ou de găină”, explică dr. Eva C. Weber, medic specialist şi adjunct al şefului secţiei de medicină prenatală şi chirurgie fetală din cadrul Departamentului de Obstetrică al Spitalului Universitar Köln.
Rezultatele arată că fetuşii trataţi într-un stadiu precoce au şanse bune de supravieţuire şi de menţinere a funcţiei renale, cu condiţia să nu existe alte malformaţii severe asociate. Dializa, frecvent necesară anterior la această categorie de pacienţi, a putut fi evitată în majoritatea cazurilor.
Potrivit autorilor, obiectivul intervenţiei timpurii este protejarea unei etape sensibile din dezvoltarea rinichilor, prin reducerea presiunii din tractul urinar.
Rezultatele sugerează că această abordare poate contribui la menţinerea funcţiei renale ulterioare şi poate reduce consecinţele pe termen lung, inclusiv necesitatea dializei.
Schimbarea strategiei terapeutice are la bază considerente de biologie a dezvoltării. În primele etape ale sarcinii, rinichiul se află într-o fază de dezvoltare deosebit de sensibilă. Studii experimentale sugerează că presiunea prelungită determinată de retenţia de urină poate provoca leziuni permanente ale celulelor precursoare ale rinichiului.
„Reducerea presiunii într-un stadiu foarte timpuriu urmăreşte protejarea acestei etape critice a dezvoltării renale”, a explicat la rândul său, profesorul Christoph Berg, şeful secţiei de chirurgie fetală la Spitalul Universitar Köln, unul dintre iniţiatorii programului de implantare precoce a şuntului în centrele din Köln şi Bonn.
Studiul prospectiv a inclus 40 de sarcini cu megacist fetal sever în primul trimestru, în care a fost realizată implantarea unui şunt vezico-amniotic.
Cazurile au fost recrutate între iunie 2019 şi ianuarie 2024, iar evoluţia clinică a copiilor a fost urmărită până la împlinirea vârstei de un an.
Cercetarea este rezultatul colaborării strânse dintre specialişti în medicină prenatală, nefrologie pediatrică, urologie pediatrică şi neonatologie din spitalele universitare Köln şi Bonn.
Pentru prima dată, dezvoltarea copiilor după naştere a fost analizată sistematic şi în detaliu.
Colaborarea interdisciplinară reprezintă şi unul dintre principiile centrale ale Centrului pentru Sănătatea Familiei (Centre for Family Health – CEFAM) de la Spitalul Universitar Köln, care reuneşte mai multe specialităţi implicate în îngrijirea sarcinii, a naşterii şi a sănătăţii copilului.
Potrivit profesorului specialiştilor de la Clinica de Pediatrie şi Medicină a Adolescenţilor de la Spitalul Universitar Köln, astfel de proiecte permit oferirea unui sprijin medical interdisciplinar pacienţilor, de la diagnosticul prenatal până la monitorizarea pe termen lung după naştere.
