Lungimea telomerilor şi activitatea telomerazei sunt mai ridicate în celulele T ale persoanelor care au ajuns la vârsta de 100 de ani cu o stare bună de sănătate, faţă de cei mai puţin sănătoşi, arată un nou studiu realizat în Statele Unite.
Telomeraza este o proteină asociată cu rezistenţa la procesul de îmbătrânire al organismului, în timp ce celulele T reprezintă limfocite cu un rol central în imunitatea mediată celular, potrivit cercetătorilor.
”Nu toţi centenarii sunt la fel. Unii sunt fragili şi unii sunt foarte sănătoşi, iar examinând funcţia celulelor lor imunitare, am putea împărţi centenarii în două grupuri fără să ştim dinainte ceva despre funcţiile lor fizice şi cognitive”, a declarat autorul studiului, dr. Jerry W. Shay de la UT Southwestern Medical Center din Dallas, citat de Reuters.
În încercarea de a identifica genele şi traseele implicate în procesul de îmbătrânire sănătoasă şi în longetivitate, Dr. Shay şi colegii au comparat răspunsurile induse de stimulare în celulele T asupra a 19 persoane tinere (între 23 şi 39 de ani), 48 de voluntari de vârstă mijlocie (50-66 de ani), 26 de participanţi cu vârsta cuprinsă între 67 şi 83 de ani şi 21 de persoane cu vârstă foarte înaintată (centenari - peste 100 de ani).
Ulterior, cercetătorii au folosit secvenţierea ARN a întregului genom, au analizat activitatea telomerazei şi au realizat teste de lungime a telomerilor pentru a compara funcţia celulelor T stimulate dintr-un subset al acestor grupuri.
Activitatea telomerazei nestimulată nu a fost semnificativ diferită între grupuri, în timp ce activitatea stimulată a celulelor T în cazul centenarilor a fost cu mult mai ridicată în comparaţie cu grupul de persoane cu vârsta cuprinse între 67 şi 83 de ani şi comparabilă cu grupul de 50-66 de ani, conform autorilor studiului.
Celulele T ale centenarilor au proliferat, de asemenea, mai bine decât celulele T ale persoanelor mai tinere (67-83 de ani).
Centenarii mai sănătoşi (cei ale căror analize de secvenţiere a ARN-ului au fost grupate cu cele ale persoanelor tinere sănătoase) au avut performanţe fizice şi cognitive mai bune şi mai puţine comorbidităţi decât centenarii mai puţin sănătoşi (ale căror analiză de secvenţiere ARN a fost grupată cu grupul de persoane în vârstă).
Centenarii mai sănătoşi (cu performanţe înalte) au avut o lungime medie mai mare a telomerilor şi o prevalenţă scăzută a telomerilor foarte scurţi, în comparaţie cu centenarii mai puţin sănătoşi (cu performanţe scăzute).
Cercetătorii au descoperit 1.857 de gene ale căror expresii s-au schimbat semnificativ la persoanele mai în vârstă, dar nu s-au schimbat - sau s-au schimbat doar puţin - în cazul centenarilor cu performanţe înalte, comparativ cu subiecţii mai tineri.
Dintre aceste gene, unele au făcut parte din traseele implicate în procese cum ar fi prelucrarea şi prezentarea antigenului, răspunsurile la stimuli şi răspunsurile de apărare celulară, iar unele au fost implicate în căile de semnalizare mediate de citokynă, apoptoză şi inhibare a dezvoltării celulare.
Într-o analiză separată, 246 de gene au fost asociate cu îmbătrânirea sănătoasă şi câteva dintre aceste gene au fost direct reglate de lungimea telomerilor.
Cercetătorii sugerează că acesta ar putea fi unul din mecanismele ce stau la baza profilelor expresiilor genelor centenarilor cu performanţe înalte.
”Înţelegerea caracteristicilor asociate cu centenarii cu perfomanţe înalte ar putea oferi abordări pentru a îmbunătăţi sănătatea şi, posibil, durata de viaţă a persoanelor în vârstă”, a mai spus dr. Shay.
