Demenţa cu corpi Lewy este o afecţiune similară maladiilor Alzheimer şi Parkinson, dar în această afecţiune lipsesc studiile privind tratamentele pe termen lung.
Acum, o cercetare de la Institutul Karolinska, din Suedia, publicată în revista Alzheimer's & Dementia, evidenţiază potenţialele beneficii cognitive ale tratamentului cu inhibitori de colinesterază.
Boala cu corpi Lewy, care include demenţa cu corpi Lewy (DLB) şi boala Parkinson cu şi fără demenţă, este a doua cea mai frecventă afecţiune neurodegenerativă, după boala Alzheimer.
DLB reprezintă aproximativ 10-15% din cazurile de demenţă şi se caracterizează prin modificări ale somnului, comportamentului, cogniţiei, mişcării şi reglării funcţiilor corporale automate.
„În prezent, nu există tratamente aprobate pentru DLB, astfel încât medicii folosesc adesea medicamente pentru boala Alzheimer, cum ar fi inhibitorii de colinesterază şi memantina, pentru ameliorarea simptomelor”, a declarat într-un comunicat Hong Xu, profesor asistent la Departamentul de Neurobiologie, Ştiinţe de îngrijire şi societate, la Karolinska şi primul autor al lucrării.
„Cu toate acestea, eficacitatea acestor tratamente rămâne incertă din cauza rezultatelor inconsecvente ale studiilor şi a datelor limitate pe termen lung”, a mai precizat cercetătoarea.
În studiul actual, laboratorul a examinat efectele pe termen lung ale inhibitorilor de colinesterază (ChEI) şi ale memantinei comparativ cu lipsa tratamentului timp de până la zece ani, la 1.095 de pacienţi cu DLB.
Ei au constatat inhibitorii ChEI-urile pot încetini declinul cognitiv pe o perioadă de cinci ani, comparativ cu memantina sau lipsa tratamentului.
Inhibitorii ChEI au fost, de asemenea, asociaţi cu un risc redus de deces în primul an după diagnostic.
„Rezultatele noastre evidenţiază beneficiile potenţiale ale ChEI pentru pacienţii cu DLB şi susţin actualizarea ghidurilor de tratament”, spune Maria Eriksdotter, profesor la Departamentul de Neurobiologie, Ştiinţe de îngrijire şi societate, de la Institutul Karolinska, unul dintre autorii cercetării.
Datorită naturii observaţionale a studiului, nu se pot trage concluzii cu privire la cauzalitate. Cercetătorii nu au avut date privind obiceiurile de viaţă ale pacienţilor, fragilitatea, tensiunea arterială şi co-patologia bolii Alzheimer, care ar fi putut influenţa constatările.
O altă limitare a studiului este legată de diagnosticarea precisă a bolii, care rămâne în continuare o provocare.
