Oamenii de ştiinţă au identificat o moleculă produsă în mod natural de organism care pare să protejeze şi să refacă legăturile dintre nervi şi muşchi, afectate în scleroza laterală amiotrofică (SLA). Descoperirea, observată în studii pe modele animale, ar putea reprezenta un pas important către dezvoltarea unor terapii genice viitoare pentru această boală neurodegenerativă fatală.
Cercetările, realizate la Universitatea din Tel Aviv şi publicate recent în revista Nature Neuroscience, descriu rolul unei molecule de microARN (microARN-126), în funcţionarea normală a conexiunilor dintre nervi şi muşchi.
Scleroza laterală amiotrofică, cunoscută şi ca boala Lou Gehrig, distruge treptat neuronii motori şi duce la paralizia progresivă a musculaturii voluntare.
Afectând celulele nervoase (neuronii motori) din creier şi măduva spinării, boala cauzează degenerarea lor progresivă şi pierderea treptată a controlului muscular, ceea ce duce la probleme de mers, vorbire, alimentaţie, şi mişcări involuntare.
În prezent, nu există un tratament curativ, iar majoritatea celor diagnosticaţi trăiesc între doi şi cinci ani de la apariţia simptomelor.
O zonă critică afectată în această boală este joncţiunea neuromusculară, locul unde terminaţiile nervoase transmit semnalele către fibrele musculare. Până acum, mecanismele exacte care duc la deteriorarea acestor joncţiuni nu au fost pe deplin înţelese.
Echipa, formată din cercetători de la Gray Faculty of Medical & Health Sciences şi Sagol School of Neuroscience, din cadrul Universităţii din Tel Aviv, a observat că o proteină toxică, TDP-43, se acumulează în exces la nivelul acestor sinapse şi afectează mitocondriile celulelor nervoase, structuri esenţiale pentru producerea energiei. În mod normal, celulele musculare secretă microARN-126, o moleculă mică de ARN care ajunge la celulele nervoase şi împiedică acumularea proteinei toxice.
Analizele au arătat însă că producţia musculară de microARN-126 este redusă la pacienţii cu SLA. În experimente efectuate pe ţesuturi umane în laborator şi pe şoareci cu boala, suplimentarea nivelului acestei molecule a dus la scăderea proteinelor toxice, la reducerea morţii celulelor nervoase şi la regenerarea fibrelor nervoase afectate.
Potrivit echipei de cercetare, rezultatele sugerează că microARN-126 ar putea sta la baza unor viitoare terapii genice menite să protejeze sau să refacă joncţiunile neuromusculare în SLA. În prezent această intervenţie reprezintă o direcţie experimentală şi nu este disponibilă ca tratament.
Autorii notează că sunt necesare studii suplimentare şi evaluări riguroase de siguranţă înainte ca molecula să poată fi testată la oameni. Descoperirea deschide totuşi o nouă direcţie promiţătoare în înţelegerea şi, potenţial, în tratarea acestei boli devastatoare.
„În acest studiu, am identificat pentru prima dată un mecanism molecular esenţial al SLA în stadiile sale incipiente: o reducere a cantităţii de microARN-126 transferat de la muşchi la nerv, ceea ce duce la formarea unor agregate toxice ale proteinei TDP-43, care distrug neuronii. Rezultatele noastre ar putea sta la baza dezvoltării unei terapii genice eficiente, axate pe suplimentarea microARN-126, care ar putea aduce speranţă pentru milioane de pacienţi şi familiile lor din întreaga lume”, a declarat profesorul Eran Perlson, care a condus cercetările, citat într-un comunicat.
