O tehnologie aflată în stadiu iniţial de dezvoltare sugerează că unele tipuri de cancer ar putea fi tratate mai ţintit, prin metode care vizează celulele bolnave şi reduc impactul asupra ţesuturilor sănătoase. Abordarea se bazează pe folosirea unor particule extrem de mici, concepute pentru a exploata vulnerabilităţi deja existente în celulele tumorale.
O echipă internaţională de cercetători conduşi de Universitatea RMIT, din Australia, raportează dezvoltarea unor particule metalice de dimensiuni nanometrice, care pot identifica şi distruge selectiv celulele canceroase.
Tehnologia a fost testată până în prezent doar pe celule cultivate în laborator, fără experimente pe animale sau pe oameni, iar rezultatele indică o nouă potenţială strategie pentru terapii oncologice cu acţiune mai selectivă asupra celulelor tumorale.
Potrivit cercetătorilor, celulele canceroase se află deja sub un nivel mai ridicat de stres comparativ cu cele sănătoase, iar aceste particule amplifică acest stres suficient pentru a declanşa autodistrugerea celulelor tumorale, în timp ce celulele normale nu sunt afectate.
Aceste particule nanometrice sunt realizate din oxid de molibden, un compus obţinut din molibden, un metal rar utilizat pe scară largă în electronică şi aplicaţii industriale.
Modificări fine ale structurii chimice a materialului determină eliberarea unor forme reactive de oxigen, molecule instabile care pot deteriora componentele esenţiale ale celulei şi pot duce la moartea acesteia.
În contextul în care multe tratamente oncologice existente afectează şi ţesuturile sănătoase, capacitatea de a intensifica stresul doar în celulele canceroase ar putea contribui la dezvoltarea unor terapii mai selective şi mai puţin dăunătoare pentru organism.
Un alt aspect subliniat de echipă este faptul că oxidul de molibden este mai accesibil şi mai sigur pentru producţie decât metalele nobile scumpe sau potenţial toxice, precum aurul sau argintul.
În experimentele de laborator, aceste particule au eliminat celule de cancer de col uterin de trei ori mai eficient decât celulele sănătoase, într-un interval de 24 de ore.
Acest efect a fost obţinut prin ajustarea compoziţiei metalului, prin introducerea unor cantităţi foarte mici de hidrogen şi amoniu, modificare care a dus la generarea unor niveluri mai ridicate de molecule reactive de oxigen şi la declanşarea apoptozei, mecanismul natural prin care organismul elimină celulele deteriorate.
Cercetarea a fost publicată în revista Advanced Science.
Echipa australiană continuă dezvoltarea tehnologiei, următoarele etape vizând creşterea gradului de direcţionare a particulelor, astfel încât acestea să se activeze exclusiv în interiorul tumorilor, precum şi iniţierea testelor pe animale şi stabilirea unor metode de producţie la scară mai mare.
