Odată cu înaintarea în vârstă, capacitatea organismului de a lupta eficient împotriva infecţiilor scade treptat, iar răspunsul la vaccinuri devine mai slab. Cercetătorii explorează noi modalităţi de a susţine funcţionarea sistemului imunitar la persoanele în vârstă, fără intervenţii invazive sau efecte adverse majore.
Slăbirea progresivă a sistemului imunitar odată cu vârsta este asociată cu reducerea numărului de limfocite T şi cu o reacţie mai lentă a acestora la agenţi patogeni, ceea ce creşte predispoziţia la infecţii.
Pentru a aborda această problemă, cercetători de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) şi Broad Institute au dezvoltat o metodă experimentală care presupune reprogramarea temporară a celulelor hepatice pentru a sprijini dezvoltarea limfocitelor T.
Abordarea urmăreşte să compenseze declinul timusului, organul în care aceste celule imunitare se maturizează în mod normal şi care începe să se atrofieze încă din viaţa adultă timpurie, devenind aproape nefuncţional în jurul vârstei de 75 de ani.
Echipa de cercetare a utilizat ARN mesager (ARNm) pentru a livra către ficat trei factori esenţiali implicaţi în supravieţuirea şi maturarea limfocitelor T, factori care sunt produşi în mod obişnuit de timus.
Aceşti factori, DLL1, FLT-3 şi interleukina-7 (IL-7, o citokină implicată în dezvoltarea celulelor imune), au fost codificaţi în secvenţe de ARNm şi administraţi în organism prin injectare în sânge, în nanoparticule lipidice care se acumulează în ficat, unde ARNm-ul este preluat de hepatocite. Astfel, ficatul devine temporar o „fabrică” de semnale imunologice ce susţin maturizarea limfocitelor T.
Experimentele efectuate pe şoareci vârstnici au arătat că această intervenţie duce la creşterea dimensiunii şi diversităţii populaţiilor de limfocite T, precum şi la îmbunătăţirea funcţiei acestora.
Într-un test de vaccinare cu ovalbumină, un antigen utilizat frecvent în cercetare, şoarecii trataţi au prezentat un număr dublu de limfocite T citotoxice specifice antigenului comparativ cu animalele de aceeaşi vârstă netratate.
De asemenea, tratamentul a amplificat răspunsul la imunoterapia anticancer, în combinaţie cu un inhibitor de punct de control imunitar care ţinteşte proteina PD-L1, crescând semnificativ supravieţuirea şoarecilor cu tumori.
Cercetătorii subliniază că amplificarea răspunsului imun a fost obţinută doar prin administrarea concomitentă a tuturor celor trei factori, deoarece niciunul nu a reprodus singur întregul efect.
Studiul, publicat în revista Nature, sugerează că, dacă strategia va putea fi adaptată pentru utilizarea la om, ar putea contribui la menţinerea unei funcţii imunitare mai bune la vârste înaintate.
În prezent, metoda se află într-un stadiu experimental şi nu este destinată utilizării clinice, următorii paşi incluzând testarea pe alte modele animale şi evaluarea efectelor asupra altor tipuri de celule imunitare.
