Radioterapia pentru cancerele din sfera ORL (cap şi gât) este adesea dificil de administrat, deoarece volumul-ţintă tumoral se află în imediata vecinătate a unor structuri critice (de exemplu, glande salivare, mucoase, musculatura implicată în deglutiţie şi căile aerodigestive superioare). În acest context, tehnica de iradiere aleasă influenţează atât controlul bolii şi supravieţuirea pe termen lung, cât şi profilul de toxicitate, inclusiv riscul de complicaţii funcţionale (precum disfagia) şi alte reacţii adverse asociate tratamentului. Un studiu clinic de fază III sugerează că o tehnică modernă de iradiere poate aduce un beneficiu de supravieţuire pentru unii pacienţi.
În studiul, publicat joi, în revista The Lancet, cercetătorii au raportat un beneficiu semnificativ de supravieţuire pentru pacienţii cu cancere orofaringiene trataţi cu terapie cu protoni (IMPT) comparativ cu cei trataţi cu radioterapie tradiţională (IMRT).
Terapia cu protoni sau protonoterapia este o formă avansată de radioterapie care utilizează particule încărcate pozitiv (protoni) pentru a viza tumorile cancerului.
Cercetarea, coordonată de o echipa de la Centrul de Cancer MD Anderson, din cadrul Universităţii din Texas, este prezentată drept prima care demonstrează un beneficiu de supravieţuire pentru terapia cu protoni.
Date iniţiale privind supravieţuirea fără progresie şi reacţiile adverse au fost prezentate la Reuniunea anuală a Societăţii Americane de Oncologie Clinică (ASCO), în 2024.
Cancerele orofaringiene fac parte din grupa cancerelor de cap şi gât şi sunt frecvent tratate cu terapie cu protoni deoarece tumora se află foarte aproape de structuri sensibile, iar limitarea dozei de radiaţii către ţesuturile sănătoase este deosebit de importantă. Tocmai această particularitate, nevoia de a proteja organele din vecinătat, a făcut ca această localizare să fie potrivită pentru un studiu randomizat amplu, de fază III, care să compare direct terapia cu protoni cu radioterapia convenţională.
În studiu, pacienţii cu cancer orofaringian care au primit terapie cu protoni (IMPT) au avut o probabilitate mai mare de a fi în viaţă la cinci ani decât pacienţii care au primit radioterapie tradiţională (IMRT).
În total, 440 de pacienţi cu boală în stadiul III sau IV, trataţi în mai multe centre de terapie cu protoni din Statele Unite, au fost incluşi în analiza supravieţuirii globale: în grupul tratat cu terapia cu protoni, supravieţuirea globală la cinci ani a fost de 90,9%, comparativ cu 81% în grupul tratat cu radioterapie tradiţională, diferenţă raportată ca fiind semnificativă statistic.
Pe lângă rezultatele privind supravieţuirea, autorii au raportat diferenţe în frecvenţa unor reacţii adverse.
Astfel, comparativ cu radioterapia tradiţională, pacienţii trataţi cu protoni au avut mai rar dificultăţi la înghiţire (34% faţă de 49%), dependenţă de hrănire prin tub (26,8% faţă de 40,2%), xerostomie/„gură uscată” (33% faţă de 45%) sau limfopenie severă (76% faţă de 89%), definită ca o scădere a unui anumit tip de celule albe din sânge.
Cercetătorii notează că, în ansamblu, studiile arată că atât terapia cu protoni, cât şi radioterapia tradiţională reprezintă opţiuni bune de tratament.
Totuşi, rezultatele acestui studiu indică un beneficiu de supravieţuire pentru terapia cu protoni la pacienţii cu cancer orofaringian, precum şi o reducere a toxicităţilor de grad înalt în timpul tratamentului şi o nevoie mai redusă de alimentaţie prin tub de hrănire.
Potrivit echipei, aceste date, alături de alte rezultate recente, susţin continuarea eforturilor de a identifica pacienţii care au cele mai mari şanse să beneficieze de terapia cu protoni, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung.
Studiul explică şi diferenţa dintre cele două tehnici. Radioterapia tradiţională, intensitate-modulată (IMRT), utilizează fotoni care traversează corpul fără să se oprească, ceea ce lasă o doză de intrare şi una de ieşire a radiaţiei în zone care nu sunt ţinta tratamentului şi poate produce afectare colaterală a ţesuturilor normale. Terapia cu protoni, cunoscută ca radioterapie cu protoni cu intensitate modulată (IMPT), este descrisă ca având proprietăţi fizice şi biologice unice, care reduc expunerea la radiaţii şi afectarea colaterală a ţesuturilor normale.
Din punct de vedere metodologic, acesta este cel mai mare studiu randomizat de fază III de până acum care compară terapia cu protoni cu radioterapia tradiţională.
Cei 440 de pacienţi au fost randomizaţi în două braţe în 21 de centre medicale din Statele Unite, iar analiza a fost stratificată în funcţie de prezenţa sau absenţa infecţiei cu HPV, statusul de fumător şi dacă pacienţii primiseră chimioterapie de inducţie.
Obiectivul principal a fost să se verifice dacă terapia cu protoni are eficacitate cel puţin comparabilă cu radioterapia convenţională, folosind ca indicator rata de supravieţuire fără progresie (PFS) la trei ani.
În acest caz, rata PFS la trei ani a fost de 82,5% în braţul cu protonoterapie şi de 83% în braţul cu radioterapie tradiţională, diferenţă care nu a fost semnificativă statistic. La cinci ani, ratele PFS au fost de 81,3% pentru terapia cu protoni şi de 76,2% pentru radioterapia tradiţională.
Credit foto: MD Anderson, 11 decembrie 2025.
