Tratamentele pentru bolile inflamatorii intestinale (BII) întâmpină dificultăţi majore în a acţiona exact la locul leziunilor, într-un mediu intestinal umed şi aflat în permanentă mişcare. Cercetători din China propunacum o soluţie neobişnuită: bacterii modificate genetic, capabile să detecteze sângerarea şi să intervină direct acolo unde mucoasa este afectată.
O echipă de cercetători din cadrul Institutul de Tehnologie Avansată din Shenzhen şi Universitatea din Shenzhen a dezvoltat ceea ce autorii numesc un „adeziv viu inteligent”, bazat pe bacterii programate să identifice şi să sigileze leziunile interne din intestin.
Studiul a fost publicat luni, în revista Nature Biotechnology.
Strategia vizează tratamentul ţintit al bolilor inflamatorii intestinale, afecţiuni caracterizate prin inflamaţie cronică şi episoade de sângerare ale mucoasei digestive.
Cercetătorii au modificat genetic o tulpină inofensivă de Escherichia coli (E. coli), bacterie prezentă în mod natural în intestinul uman. Aceasta a fost echipată cu un circuit genetic care se activează în prezenţa sângelui, considerat un indicator al formelor severe de BII asociate cu leziuni ale mucoasei.
După activare, bacteriile încep să secrete o proteină lipicioasă, asemănătoare cu cea produsă de balani, organisme marine cunoscute pentru capacitatea lor de a se fixa extrem de puternic pe suprafeţe solide. Proteina formează un strat aderent exact la nivelul zonei care sângerează şi, în acelaşi timp, bacteriile eliberează un factor de vindecare destinat refacerii mucoasei intestinale, potrivit datelor din studiu.
Microorganismele modificate sunt cultivate în mediu lichid şi administrate oral sau pe cale rectală. Odată ajunse în intestin şi activate de prezenţa sângelui, ele formează o peliculă care aderă selectiv la zonele inflamate şi cele care sângerează, unde contribuie la oprirea sângerării şi la repararea ţesutului afectat.
În experimentele realizate pe două modele de şoarece, o singură administrare pe cale rectală a permis bacteriilor să rămână pe ţesuturile inflamate timp de până la zece zile, iar administrarea orală a menţinut aderenţa timp de până la şapte zile.
Tratamentul experimental a fost asociat cu o recuperare mai bună a greutăţii, cu reducerea contracţiei inflamatorii a colonului şi cu diminuarea sângerărilor intestinale.
Potrivit autorilor, metoda rezolvă una dintre cele mai mari dificultăţi ale terapiilor intestinale, şi anume capacitatea substanţelor active de a rămâne fixate şi de a acţiona local într-un mediu intestinal dinamic şi permanent umed.
Echipa intenţionează să avanseze dezvoltarea acestui „adeziv viu” către studii clinice. În prezent, abordarea se află în fază experimentală şi nu este aprobată pentru utilizare clinică, dar ar putea deschide calea către terapii ţintite pentru pacienţii cu boli inflamatorii intestinale.
