Un studiu internaţional, coordonat de Institutul de Cercetare Walter and Eliza Hall (WEHI), din Australia, a descoperit că un simplu test de sânge ar putea schimba modul în care medicii decid care pacienţi cu cancer de colon au nevoie de chimioterapie şi care cazuri pot fi tratate în siguranţă fără acest tip de terapie. Rezultatele au fost prezentate la Congresul Societăţii Europene de Oncologie Medicală (ESMO 2025), desfăşurat recent în Germania, şi publicate simultan în revista ştiinţifică Nature Medicine.
Un test de sânge simplu, capabil să detecteze urme de ADN tumoral, ar putea transforma modul în care medicii decid ce pacienţi cu cancer de colon au nevoie de chimioterapie.
Studiul clinic DYNAMIC-III, condus de cercetători australieni, arată că analiza fragmentelor de ADN provenite de la celulele canceroase circulante în sânge (aşa-numitul ADN tumoral circulant, sau ctADN) poate indica dacă boala persistă după intervenţia chirurgicală şi poate orienta tratamentul ulterior în funcţie de risc.
Cercetarea, publicată în revista Nature Medicine, a inclus peste 1.000 de pacienţi cu cancer de colon în stadiul 3 din Australia, Noua Zeelandă şi Canada.
Fiecare participant a donat probe de sânge la aproximativ şase săptămâni după operaţia de îndepărtare a tumorii primare. Ulterior, pacienţii au fost repartizaţi aleatoriu să primească fie chimioterapia standard, fie tratament ghidat de rezultatele testului ctADN.
Rezultatele sugerează că testarea ctADN poate aduce medicina de precizie în tratamentul cancerului de colon.
„Analiza ctADN este un instrument extrem de util pentru a ghida deciziile terapeutice, permiţând identificarea pacienţilor care pot fi trataţi în siguranţă cu regimuri mai puţin intensive, dar şi a celor care au nevoie de terapii alternative”, a declarat, miercuri, prof. Jeanne Tie de la WEHI, care a coordonat studiul.
În prezent, majoritatea pacienţilor cu cancer de colon în stadiul 3 primesc acelaşi tip de chimioterapie. Cu ajutorul testării ctADN, tratamentul poate fi adaptat în funcţie de riscul individual al fiecărui pacient.
Pentru unii pacienţi, o chimioterapie mai blândă poate fi la fel de eficientă, reducând totodată efectele adverse, precum toxicitatea indusă de oxaliplatin, şi îmbunătăţind calitatea vieţii.
Studiul arată că testul de sânge permite o abordare mai personalizată şi adaptată riscului, identificând pacienţii care pot beneficia de o chimioterapie completă şi pe cei care pot primi o schemă redusă fără a compromite rezultatele tratamentului.
Concret, pacienţii la care nu s-au detectat urme de ctADN după operaţie au avut o rată de supravieţuire fără recidivă de 87% la trei ani, primind mai puţină chimioterapie şi experimentând mai puţine reacţii adverse.
În schimb, prezenţa ctADN după intervenţie a fost asociată cu un risc mai mare de recidivă, ceea ce indică necesitatea unor opţiuni terapeutice noi.
