Fracturile osoase sunt în general provocate de traumatisme precum lovituri, căderi, accidente de maşină sau accidentări sportive. De asemenea, unele afecţiuni, precum osteoporoza, şi forţe repetitive aplicate asupra unui os cresc riscul de fractură.
Semnele şi simptomele unei fracturi osoase includ durere, umflare, sensibilitate, dificultatea de a mişca membrul afectat, învineţirea, decolorarea pielii sau apariţia unei deformări la nivelul osului. La apariţia acestor semnale de alarmă, este foarte importantă prezentarea de urgenţă la spital, pentru că fracturile reprezintă o urgenţă ortopedică.
În cazul unei fracturi, pacienţii se pot prezenta la Compartimentul de Primiri Urgenţe de la Spitalul Clinic SANADOR, care funcţionează 24/7 cu propria flotă de ambulanţe şi 26 de linii de gardă, inclusiv gardă de ortopedie şi traumatologie. Serviciile de urgenţă se prestează contra cost.
Tipuri de fracturi osoase şi diagnosticarea acestora
Există multe tipuri de fracturi osoase, iar acestea pot fi împărţite după formă, localizare sau cauză. După formă, există fracturi stabile, unde capetele osului rupt sunt aliniate şi foarte puţin mişcate de la locul lor, fracturi deschise, unde pielea este străpunsă de os, fractură transversală, fractură oblică şi fractură cominutivă, când osul se rupe în trei sau mai multe bucăţi.
După cauză, cele mai întâlnite tipuri de fractură sunt cele rezultate din traumatisme, cum ar fi accidentele de maşină sau căzăturile, de solicitare excesivă, prin mişcări repetitive care pot obosi muşchii şi pot aplica mai multă forţă asupra oaselor, lucru care poate duce la fracturi de stres. De asemenea, fracturile pot fi provocate de osteoporoză, o afecţiune care reduce densitatea osoasă şi creşte riscul de fractură.
În funcţie de localizare, fractura de şold se numără printre cele mai severe leziuni ortopedice şi necesită tratament chirurgical. Alte fracturi care pot să apară în partea inferioară a corpului şi la picioare includ fracturi de pelvis, fractură de acetabul, de rotulă, de tibie şi de peroneu.
Fracturile pot să afectează însă şi partea superioară a corpului, în această categorie fiind incluse fracturile de claviculă sau de umăr, fractura de braţ, des întâlnită mai ales la sportivi şi la copii, fractura de cot, de coaste şi fracturile de craniu sau de maxilar.
Diagnosticul fracturilor
În timpul consultaţiei, medicul ortoped va discuta cu pacientul pentru a afla despre posibile accidentări care au dus la apariţia simptomelor. Acesta va efectua un examen fizic şi va recomanda investigaţii imagistice pentru a putea stabili diagnosticul.
Printre examinările imagistice care pot fi recomandate se numără o radiografie, un examen CT, care arată medicului detalii suplimentare, sau un RMN, care furnizează o imagine completă asupra afectării oaselor şi ţesuturilor din jurul acestora – ligamentele şi cartilajele.
Medicul poate recomanda şi osteodensitometrie DEXA, dacă pacientul prezintă factori de risc pentru osteoporoză sau fracturi repetate, prin traumatisme de intensitate mică.
Metode moderne de tratament
Dacă fractura nu este foarte gravă, iar oasele nu s-au deplasat foarte mult de la locul lor, este posibil să fie suficientă doar imobilizarea acestora cu atelă sau ghips. Fracturile mai severe pot necesita o reducere închisă, pentru a realinia oasele, printr-o procedură nechirurgicală. În unele situaţii însă, singura soluţie o reprezintă o intervenţie de chirurgie ortopedică.
Tratamentul chirurgical poate fi realizat prin mai multe metode. În cazul unei intervenţii de fixare internă, chirurgul va realinia oasele în poziţia corectă şi le va fixa la locul lor cu bucăţi de metal, astfel încât să se poată vindeca. Tehnicile de fixare internă includ osteosinteză cu tije, plăci şi şuruburi sau cu alte materiale.
Operaţiile de fixare externă implică introducerea de şuruburi în os, de o parte şi de alta a fracturii, şi conectarea acestora la o orteză montată în jurul osului fracturat, în exteriorul corpului. Aceasta este, de obicei, o modalitate temporară de a stabiliza fractura şi de a începe procesul de vindecare înainte de a efectua o fixare internă.
În cazul unei fracturi la nivelul unei articulaţii – precum umăr, şold, gleznă sau genunchi – poate fi nevoie de o procedură complexă, numită artroplastie, care înseamnă înlocuirea articulaţiei cu o proteză artificială, realizată din metal, ceramică sau plastic.
Dacă fractura este grav deplasată sau osul nu se vindecă aşa cum ar trebui, medicul poare realiza o grefă osoasă. Asta înseamnă că va insera ţesut osos suplimentar, pentru a restabili integritatea osului fracturat, apoi va face o fixare internă.
Intervenţii de chirurgie ortopedică la Spitalul Clinic SANADOR
Unele fracturi sunt urgenţe medicale şi necesită prezentarea imediat la spital. Compartimentul de Primiri Urgenţe de la Spitalul Clinic SANADOR funcţionează permanent cu 26 de linii de gardă, inclusiv ortopedie şi traumatologie, medicină de urgenţă, anestezie şi terapie intensivă, astfel încât orice urgenţă ortopedică este evaluată şi tratată corespunzător. Serviciile de urgenţă se prestează contra cost.
În funcţie de indicaţia stabilită pentru fiecare pacient în parte, la Spitalul Clinic SANADOR, tratamentul fracturilor este realizat inclusiv prin intervenţii chirurgicale complexe, precum osteosinteză cu placă şi şuruburi sau artroplastie. Operaţiile se desfăşoară într-unul dintre cele mai bine dotate blocuri operatorii din România, cu sprijinul Secţiei ATI de categoria I.
Echipa specializată în ortopedie şi traumatologie de la Spitalul Clinic SANADOR are o vastă experienţă în realizarea unor intervenţii chirurgicale complexe, inclusiv proteză de şold şi proteză de genunchi, dar şi în proceduri minim invazive, precum artroscopie.
De asemenea, în funcţie de indicaţie, pacienţii au acces la servicii de traumatologie sportivă şi la proceduri de recuperare medicală, prin fizioterapie şi kinetoterapie, conform recomandării stabilite pentru fiecare în parte.
