Primii respondenţi la evenimentele din Statele Unite din 11 septembrie 2001 par a fi expuşi unui risc mai mare de demenţă precoce, conform unui studiu.
La aproape 25 de ani de la atacurile din Statele Unite, persoanele care au intervenit la World Trade Center (WTC) continuă să sufere efectele pe termen lung ale expunerii la Ground Zero (Zona zero). O preocupare din ce în ce mai mare este reprezentată de semnele de demenţă precoce la persoanele din echipele de salvare care au intervenit.
Rezultatele unui nou studiu de imagistică cerebrală condus de cercetători de la Stony Brook Medicine indică o legătură între durata expunerii la WTC şi prezenţa amiloidului în creier.
Amiloidul este o proteină din organism care poate forma depozite anormale în ţesuturi şi organe. Aceste depozite se pot acumula, provocând o afecţiune numită amiloidoză, şi sunt asociate cu numeroase boli, una dintre acestea fiind boala Alzheimer. Mulţi pacienţi cu Alzheimer au niveluri ridicate de amiloid în zone ale creierului.
Acest studiu, publicat iniţial online în Journal of Alzheimer's Disease, include scanări ale creierului a 35 de respondenţi la WTC (26 de bărbaţi şi nouă femei), cu o vârstă medie de 56 de ani.
„Punctul de plecare al acestui studiu a început când am văzut din imagistică că durata expunerii la WTC a avut o legătură directă cu amiloidul din creier, în special în cortexul olfactiv,” spune Sean Clouston, autorul principal şi profesor la departamentul de medicină preventivă din cadrul Şcolii de medicină Renaissance (RSOM) şi în programul de sănătate publică de la Universitatea Stony Brook.
Potrivit acestuia, studiul a arătat că respondenţii WTC care au fost expuşi pentru o perioadă lungă de timp şi care nu au purtat măşti la Ground Zero prezentau dovezi notabile de amiloid în regiunile olfactive ale creierului.
„De asemenea, este important să subliniem faptul că prezenţa amiloidului a fost asociată cu tulburări cognitive în această cohortă”, adaugă dr. Benjamin Luft, coautor şi profesor de medicină în cadrul RSOM. Aproape jumătate dintre subiecţi (17) au prezentat tulburări cognitive după testele standard.
Atât tomografia cu emisie de pozitroni (PET), cât şi imagistica prin rezonanţă magnetică (RMN) au fost efectuate pe pacienţii voluntari pe parcursul a trei ani. Sănătatea acestor pacienţi este monitorizată în cadrul programului Stony Brook WTC.
Ei au fost expuşi, conform studiului, la particule fine şi la poluanţi atmosferici precum hidrocarburile aromatice policiclice şi dioxinele.
Echipa de cercetare a constatat că respondenţii care nu au purtat mască şi au fost expuşi la aceste elemente la locul de muncă, timp de luni de zile, aveau o cantitate sporită de amiloidoză în cortexul olfactiv. În plus, atunci când s-au comparat respondenţii fără mască cu cei cu mască, imagistica cerebrală a arătat, de asemenea, că nivelurile ridicate de amiloid în cortexul olfactiv au fost asociate cu mai mult amiloid în întregul creier.
Autorii scriu că „amiloidoza este îngrijorătoare deoarece implică prezenţa amiloidului legat de îmbătrânire la vârste mai mici. Constatările implică faptul că expunerea la poluarea aerului poate fi o cauză a unei noi forme de neuropatologie la persoanele expuse sever şi cronic. Dacă rezultatele pot fi validate, atunci eforturile de remediere a expunerilor la locul de muncă şi de protecţie a lucrătorilor ar putea reduce povara pe termen lung a demenţei în rândul populaţiei”.
Autorii subliniază faptul că amiloidoza în această populaţie nu poate provoca Alzheimer, deşi asocierea dintre amiloidoza cerebrală şi aceste afecţiuni este puternică. Ei speră să avanseze cercetarea cu cohorte mai mari de pacienţi şi scanări cerebrale suplimentare în timp.
Aceste imagini ale creierului din studiul persoanelor care au intervenit la WTC prezintă dovezi de amiloidoză. Zonele colorate în roşu şi galben indică regiuni ale creierului cu amiloid. Credit: Universitatea Stony Brook, ianuarie 2025
