Pe măsură ce tot mai mulţi pacienţi folosesc agonişti ai receptorului GLP-1 pentru tratarea diabetului zaharat şi a obezităţii, cercetările recente încep să evidenţieze posibile efecte adverse care depăşesc sfera problemelor metabolice şi cardiovasculare. Un nou studiu atrage atenţia asupra unei posibile asocieri între utilizarea prelungită a acestor medicamente şi riscul crescut de degenerescenţă maculară exsudativă, o patologie oftalmologică severă, potenţial invalidantă. Rezultatele pun în lumină necesitatea reevaluării riscurilor oftalmologice pe termen lung în rândul pacienţilor aflaţi sub terapie GLP-1.
Unele medicamente utilizate în tratamentul diabetului zaharat şi pentru scădere în greutate, din clasa agoniştilor receptorului GLP-1 au fost asociate cu un risc uşor, dar crescut, de apariţie a unei boli oculare degenerative legate de vârstă (DMLV), conform unui studiu publicat joi în revista JAMA Ophthalmology.
Într-un eşantion de 139.000 de pacienţi cu diabet zaharat, dintre care 46.334 utilizau medicamentele GLP-1 cu semaglutidă sau lixisenatidă, cercetătorii au identificat 181 de cazuri noi de degenerescenţă maculară neovasculară legată de vârstă (denumită şi forma exsudativă sau „umedă” a DMLV).
Degenerescenţa maculară umedă reprezintă o afecţiune oculară degenerativă caracterizată prin creşterea anormală a vaselor de sânge sub retină, care pot produce scurgeri de lichid sau sânge, ducând în timp la pierderea vederii.
Rata generală de apariţie a bolii în perioada de urmărire de până la trei ani a fost scăzută: 0,2% în rândul utilizatorilor de GLP-1 comparativ cu 0,1% la cei care nu utilizau aceste medicamente.
Totuşi, după ajustarea pentru factorii individuali de risc ai pacienţilor, cercetătorii au constatat că probabilitatea de apariţie a DMLV a fost dublă la pacienţii care au utilizat GLP-1 timp de cel puţin şase luni şi chiar triplă la cei cu durate mai lungi de administrare, informează Reuters.
Semaglutida este substanţa activă din medicamentele bine cunoscute Ozempic şi Wegovy, produse de grupul farmaceutic danez Novo Nordisk, în timp ce lixisenatida era ingredientul activ din Adlyxin, un produs al companiei farmaceutice franceze Sanofi, care a fost retras de pe piaţa americană de la 1 ianuarie 2023. Un medicament cu această substanţa activă este autorizat în Uniunea Europeană pentru controlul glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2.
Aceeaşi clasă de medicamente a mai fost asociată anterior şi cu un risc crescut de neuropatie optică ischemică anterioară non-arteritică (NAION), o altă patologie oculară serioasă.
În studiul actual, cercetătorii nu au dispus de informaţii privind dozele, calea de administrare sau frecvenţa administrării medicamentelor investigate. Chiar şi în prezenţa acestor date, studiul nu ar fi putut stabili o relaţie cauzală directă.
Cel puţin un studiu anterior, cu o perioadă de urmărire mai lungă, a raportat că utilizarea GLP-1 a fost asociată cu un risc mai scăzut, şi nu mai ridicat, de apariţie a degenerescenţei maculare legate de vârstă (DMLV).
„Constatările noastre nu sunt în contradicţie directă cu acest studiu anterior”, a declarat dr. Reut Shor, conducătorul cercetării, de la Universitatea din Toronto.
Potrivit acestuia, factori precum momentul iniţierii şi durata expunerii la tratament, stadiul bolii şi caracteristicile individuale ale pacienţilor pot influenţa în mod semnificativ rezultatele.
Dr. Shor a explicat că aceste rezultate oferă informaţii noi care ajută la înţelegerea mai clară a legăturii dintre tratamentul cu GLP-1 şi sănătatea oculară.
Deşi rezultatele nu permit formularea unei concluzii definitive, datele sugerează că relaţia dintre utilizarea agoniştilor GLP-1 şi riscul de afecţiuni oculare este mai complexă decât se presupunea iniţial, evidenţiind necesitatea unor cercetări suplimentare pentru elucidarea mecanismelor implicate şi a variabilelor care pot influenţa acest risc.
