Modul în care trăim, mediul înconjurător şi condiţiile sociale pot influenţa ritmul în care îmbătrâneşte creierul. Un studiu internaţional arată că aceste influenţe nu acţionează separat, ci împreună, cu efecte cu un impact mai mare decât estimările anterioare.
Un studiu internaţional, coordonată de Trinity College Dublin, şi realizat pe 18.701 de persoane din 34 de ţări arată că îmbătrânirea biologică a creierului poate fi accelerată sau încetinită de factori de mediu şi sociali, precum poluarea aerului, condiţiile de locuit, inegalitatea socioeconomică sau accesul la servicii medicale.
Rezultatele au fost publicate vineri, în revista Nature Medicine.
Autorii au analizat aşa-numitul „expozom”, care include totalitatea expunerilor de mediu, sociale şi politice pe care o persoană le acumulează de-a lungul vieţii. Datele arată că aceste expuneri se combină şi se amplifică reciproc, într-un tipar în care mai mulţi factori acţionează simultan şi se intensifică unii pe alţii, agravând efectele asupra sănătăţii.
Cercetătorii au evaluat 73 de factori la nivel de ţară, inclusiv poluarea aerului, variabilitatea climatică, accesul la spaţii verzi, calitatea apei, inegalitatea socială şi indicatori ai contextului politic şi democratic. Atunci când au fost analizaţi împreună, aceşti factori au avut o capacitate de până la 15 ori mai mare de a explica diferenţele în ritmul de îmbătrânire a creierului, comparativ cu situaţia în care este analizat un singur factor.
Rezultatele arată că efectele asupra sănătăţii creierului se adună în timp şi nu cresc într-un mod proporţional, iar atunci când mai mulţi factori acţionează împreună, impactul asupra organismului devine mai puternic.
Studiul a identificat tipuri distincte de modificări la nivel cerebral.
Factorii de mediu combinaţi, precum poluarea crescută, temperaturile extreme şi lipsa spaţiilor verzi, au fost asociaţi în principal cu modificări structurale ale creierului, în special în regiuni implicate în memorie, reglarea emoţiilor şi funcţiile autonome.
Aceste modificări sunt compatibile cu procese precum inflamaţia la nivelul sistemului nervos, stresul oxidativ şi disfuncţia vasculară.
În paralel, factorii sociali, precum sărăcia, inegalitatea şi lipsa suportului social, au fost asociaţi cu o accelerare a îmbătrânirii în zone ale creierului implicate în funcţiile cognitive, emoţionale şi comportamentul social.
Aceste efecte sunt legate de adaptarea creierului la stresul cronic şi, potrivit autorilor, pot avea un impact mai mare asupra îmbătrânirii cerebrale decât afecţiuni precum demenţa sau tulburările cognitive. Această legătură a fost observată în mod constant, indiferent de metoda folosită pentru evaluarea creierului şi de tipul persoanelor incluse în studiu.
Autorii arată că, prin combinarea imaginilor cerebrale cu metode avansate de analiză a datelor, au putut identifica legături complexe între factorii de mediu şi modul în care diferite regiuni ale creierului comunică între ele. De asemenea, includerea mai multor ţări şi populaţii diferite evidenţiază diversitatea acestor efecte la nivel mondial.
Rezultatele au implicaţii importante pentru prevenţie, sănătate publică şi politicile de sănătate. Strategiile actuale se concentrează frecvent pe comportamente individuale sau pe tratamentul bolii după apariţia simptomelor, însă acestea acoperă doar o parte din factorii de risc.
Studiul arată că factorii care influenţează îmbătrânirea creierului ţin şi de contextul general în care trăiesc oamenii, precum condiţiile de mediu, inegalităţile sociale şi modul în care funcţionează instituţiile publice.
Reducerea poluării aerului, extinderea spaţiilor verzi urbane, îmbunătăţirea calităţii apei şi consolidarea sistemelor de protecţie socială ar putea avea beneficii măsurabile asupra sănătăţii creierului la nivel populaţional.
Autorii subliniază necesitatea unor intervenţii coordonate între domenii precum sănătatea publică, mediul, urbanismul şi politicile sociale, pentru a reduce efectele combinate ale acestor factori şi a susţine o îmbătrânire mai sănătoasă a creierului.
