Creşterea accelerată a obezităţii la nivel mondial a transformat controlul greutăţii într-o problemă majoră de sănătate publică, cu efecte directe asupra riscului de diabet, boli cardiovasculare şi alte afecţiuni asociate. Un studiu de amploare sugerează că o proporţie semnificativă din populaţia adultă ar putea beneficia de terapii medicamentoase deja utilizate pentru managementul greutăţii, cu implicaţii importante pentru politicile de sănătate la nivel global.
Prevalenţa obezităţii s-a dublat la nivel mondial în ultimele trei decenii, ceea ce a dus la o creştere a bolilor asociate excesului ponderal, inclusiv diabetul, bolile cardiovasculare şi anumite tipuri de cancer.
Această evoluţie pune presiune pe sistemele de sănătate şi pe economiile din întreaga lume.
În acest context, un studiu coordonat de cercetători de la Mass General Brigham, în colaborare cu Facultata de Medicină a Universităţii Washington din St. Louis şi Rollins School of Public Health din cadrul Universităţii Emory, a evaluat câţi adulţi ar putea fi eligibili pentru utilizarea medicamentelor din clasa GLP-1 în managementul greutăţii.
Rezultatele au fost publicate sub forma unui articol de cercetare publicat online şi care va apărea în numărul din februarie al revistei The Lancet Diabetes & Endocrinology.
Analiza a inclus date din sondaje de sănătate la nivel de gospodărie, colectate în 99 de ţări între anii 2008 şi 2021. Au fost analizate informaţii provenite de la 810.635 de adulţi cu vârste cuprinse între 25 şi 64 de ani, pentru care existau date privind indicele de masă corporală (IMC), tensiunea arterială, biomarkerii pentru diabet şi istoricul diagnosticelor de hipertensiune sau diabet.
Persoanele cu un IMC peste 30 sau cu un IMC peste 27 asociat cu hipertensiune, diabet sau ambele au fost considerate eligibile pentru tratament cu medicamente GLP-1.
La nivel global, 27% dintre adulţii incluşi în analiză au fost consideraţi eligibili pentru utilizarea medicamentelor GLP-1 în controlul greutăţii.
Aproximativ patru cincimi dintre aceste persoane provin din ţări cu venituri mici şi medii.
Cele mai ridicate rate de eligibilitate au fost observate în Europa şi America de Nord, unde 42,8% dintre adulţi se încadrau în criteriile stabilite de cercetători.
Femeile au avut o probabilitate mai mare de eligibilitate comparativ cu bărbaţii, 28,5% faţă de un procent mai scăzut în rândul bărbaţilor. De asemenea, eligibilitatea a crescut odată cu vârsta, ajungând la 38,3% în rândul persoanelor mai în vârstă, comparativ cu 17,9% la adulţii mai tineri.
Femeile s-au încadrat mai frecvent în criteriile de eligibilitate decât bărbaţii, aproape trei din zece femei (28,5%) fiind considerate eligibile pentru acest tip de tratament. De asemenea, eligibilitatea a crescut odată cu vârsta, unde aproape patru din zece adulţi (38,3%) îndeplineau criteriile, comparativ cu mai puţin de doi din zece (17,9%) în rândul adulţilor mai tineri.
Autorii subliniază că aceste diferenţe legate de gen, vârstă şi statut socio-economic sunt relevante pentru dezvoltarea politicilor de sănătate publică.
Potrivit cercetătorilor, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) analizează deja posibilitatea includerii medicamentelor GLP-1 ca terapii standard şi accesibile, însă extinderea utilizării lor la nivel global ridică probleme legate de volumul de producţie, de posibilitatea reală a pacienţilor de a obţine aceste tratamente şi de distribuirea lor corectă între diferite regiuni şi grupuri de populaţie.
Cercetătorii atrag atenţia că, deşi aceste medicamente au potenţialul de a ajuta un număr foarte mare de persoane, sunt necesare studii suplimentare pentru a evalua siguranţa acestor tratamente şi dacă efectele lor pot fi menţinute în timp fără probleme de sănătate pe termen lung.
Accesul la aceste medicamente rămâne o provocare majoră, în special în multe regiuni ale lumii unde aceste tratamente sunt greu de obţinut.
În acelaşi timp, autorii subliniază necesitatea de a continua investiţiile în intervenţii care nu se bazează pe medicamente, destinate prevenirii şi tratării obezităţii, un domeniu în care soluţiile disponibile sunt încă limitate ca eficienţă şi aplicare pe scară largă.
