Tensiunile între creier, intestin şi compoziţia bacteriilor microbiene care îl locuiesc par să joace un rol esenţial în dezvoltarea afecţiunilor neurodegenerative. În timp ce dovezile care favorizează o legătură între axa microbiom-intestin-creier (MGBA) şi boala Alzheimer continuă să crească, mecanismul exact care stă la baza acestei relaţii este încă puţin înţeles.
Piesele puzzle-ului care alcătuiesc maladia Alzheimer s-au dovedit până acum frustrant de incoerente pentru oamenii de ştiinţă, implicând factori aparent fără legătură între ei, de la ghemuri de proteine toxice încâlcite în interiorul ţesutului nervos, la microbi intestinali suspecţi, şi până la diferenţe subtile în moleculele de transport al grăsimilor.
Recent, folosind cel mai mare studiu de asociere la nivel de genom realizat vreodată asupra microflorei intestinale umane, o echipă de cercetători din Statele Unite a căutat o relaţie mai explicită între boala Alzheimer şi amestecul de organisme care trăiesc în interiorul sistemului digestiv.
Analiza lor a scos la iveală nu numai o legătură genetică între diferite genuri de bacterii intestinale şi diagnosticul de Alzheimer, ci şi o legătură între microbi şi un factor de risc genetic pentru această tulburare neurodegenerativă.
Studiul subliniază şi mai mult interacţiunea dintre factorii genetici şi microflora intestinală inflamatorie în funcţionarea sănătoasă a creierului.
La începutul dezvoltării, corpul uman este colonizat de un sortiment de bacterii, fungi (ciuperci) şi virusuri care trăiesc într-un soi de „armistiţiu" provizoriu cu sistemul imunitar.
În cea mai mare parte, acest aranjament este reciproc avantajos. Microbii primesc un loc în care să trăiască, iar organismul uman primeşte o apărare de primă linie din partea unor ocupanţi minusculi dispuşi să-şi protejeze casa.
Dar se pare că acest că echilibrul nu este întotdeauna unul armonios.
Schimbările din sistemul imunitar uman pot oferi un avantaj anumitor specii în defavoarea altora. De asemenea, schimbările în componenţa microbilor - prin intermediul schimbărilordin dieta alimentară, de exemplu - pot afecta profund funcţionarea organismului. În bine şi în rău.
Războiul încrâncenat dintre registrul microbian şi starea generală de sănătate se poate răsfrânge asupra întregului organism în moduri mai puţin previzibile, semănând confuzie în modul în care ţesuturile îndepărtate identifică prietenul şi duşmanul.
În ultimii ani, cercetătorii s-au concentrat pe această legătură complexă dintre microflora intestinală, sistemul imunitar şi funcţionarea neurologică, în încercarea de a înţelege de ce anumite zone ale creierului degenerează şi dau naştere la simptome de pierdere a memoriei şi declin cognitiv cum se întâmplă în maladia Alzheimer.
Studiile observaţionale au relevat o reducere a diversităţii microbilor intestinali la persoanele diagnosticate cu această boală, în timp ce analizele de laborator au arătat că bacteriile intestinale pot elibera substanţe chimice care ar putea induce semnale inflamatorii dăunătoare în creier.
Mai mult complică lucrurile o genă implicată în mişcarea grăsimilor prin sânge, cunoscută sub numele de apolipoproteina E (APOE). Dintre cele trei versiuni găsite la om, o variantă cunoscută sub numele de E4 pare să reprezinte un risc genetic pentru Alzheimer. De ce se întâmplă acest lucru nu este clar, deşi oamenii de ştiinţă spun că există motive întemeiate pentru a suspecta faptul că având cel puţin o copie a genei APOE E4 ar putea avea o anumită influenţă asupra compoziţiei microbiene.
Recentul studiu care explorarează legăturile dintre microbi, APOE E4 şi Alzheimer oferă şi mai multe dovezi convingătoare ale existenţei unui mecanism care acţionează în intestin.
Echipa a cercetat înregistrările detaliate a 119 genuri de bacterii pe baza unui studiu care a implicat mii de participanţi, cunoscut sub numele de MiBioGen Consortium.
Căutarea bacteriilor care ar putea fi asociate cu Alzheimer a scos la iveală 20 de genuri suspectate că ar juca un anumit rol în dezvoltarea bolii. Restrângerea eşantionului a reliefat 10 genuri - dintre care şase au fost mai puţin întâlnite în rândul pacienţilor diagnosticaţi, în timp ce alte patru au fost mai frecvente.
Patru dintre aceste 10 tipuri de bacterii au părut să aibă o relaţie cu o alelă APOE despre care se crede că ar creşte riscul de apariţie a bolii Alzheimer.
Un exemplu este genul Actinobacterium Collinsella, care nu este asociat doar cu Alzheimer şi cu varianta APOE, ci şi cu artrita reumatoidă, ateroscleroza şi diabetul zaharat de tip 2.
Cercetătorii suspectează că abilitatea Collinsella de a promova expresia hormonilor mesageri inflamatori, împreună cu abilitatea sa de a face intestinul mai permeabil, ar putea juca un rol în exacerbarea - dacă nu chiar în declanşarea - leziunilor neurologice.
Nivelurile ridicate de colesterol şi de lipoproteine cu densitate scăzută (LDL) găsite la adulţii sănătoşi cu un număr mare de Collinsella arată, de asemenea, o anumită legătură între microbi, metabolismul grăsimilor şi neurodegenerare.
Aceasta este doar o ipoteză care trebuie explorată, spun cercetătorii, care au mai descoperit, de asemenea, şi grupuri bacteriene „protectoare" care ar putea contracara inflamaţia.
Maladia Alzheimer este cea mai frecventă formă de demenţă, care se preconizează că va afecta 150 de milioane de persoane din întreaga lume până la mijlocul secolului, în mare parte datorită creşterii populaţiei globale care îmbătrâneşte de la an la an.
Urmărirea originilor bolii şi înţelegerea patologiei sale la un nivel fundamental este vitală, spun specialiştii pentru a putea găsi modalităţi de tratare sau chiar de prevenire a simptomelor acestei boli devastatoare.
Recenta cercetare a fost publicată săptămâna trecută, în Scientific Reports.
