Poluarea atmosferică a contribuit la moartea a peste 6,6 milioane de oameni la nivel mondial în 2019. De asemenea, 20% dintre decesele nou-născuţilor la nivel global sunt puse pe seama poluării aerului, în principal din cauza naşterii premature şi a greutăţii scăzute la naştere. Pentru a creşte conştientizarea la nivelul factorilor de decizie politică care lucrează pentru îmbunătăţirea sănătăţii publice, cercetătorii şi-au propus să înţeleagă modul în care aspectele diferitelor tipuri de poluare a aerului şi răspunsurile biologice asociate afectează dezvoltarea fătului.
O echipă de cercetători de la Texas A&M University şi de la alte instituţii din Statele Unite au efectuat un studiu preclinic pe modele experimentale gestante pentru a vedea efectele poluării aerului asupra dezvoltării intrauterine.
În cadrul studiului, cercetătorii au analizat efectele expunerii la diferite concentraţii de particule ultrafine (UFP) asupra dezvoltării fătului şi modul în care această expunere a afectat exprimarea anumitor gene din placentă.
Particulele în suspensie (particule suspendate în aer) reprezintă un tip major de poluare a aerului. Dintre acestea particulele UF sunt cele mai mici, cu dimensiuni sub 100 de nanometri. Un număr tot mai mare de dovezi indică faptul că aceste particule au efecte nocive asupra sarcinii, dar nu se cunosc mecanismele implicate în aceste rezultate negative.
Cercetătorii au analizat efectele UFP pe modele animale gestante, pe care le-au plasat în trei medii diferite: unul cu aer filtrat, unul cu doză mică de UFP şi cel de-al treilea cu doze mari de UFP. Modelele au fost expuse la un amestec de UFP găsite de obicei în oraşe, doza redusă fiind sub standardele de reglementare pentru PM2.5, cel mai periculos indice de poluare posibil în marile oraşe. Cercetătorii au făcut apoi măsurători în modelele gestante, în placentă şi făt, şi au analizat modificările expresiei genelor din ţesuturile placentei. Oamenii de ştiinţă au descoperit modificarea expresiei unor gene responsabile de activităţi antioxidante, inflamatorii şi de transportul lipidelor.
Astfel, în grupul cu doze mici de UFP cercetătorii au identificat reduceri notabile în lungimea fătului şi tendinţe de scădere a greutăţii fătului, atât la fetuşii de sex masculin, cât şi la cei de sex feminin. Ei au identificat, de asemenea, modificări de expresie în mai multe gene în grupul cu doză mică şi au observat că modificările în aceste gene au fost mai ridicate la fetuşii de sex feminin faţă de cei de sex masculin.
În urma analizelor, cercetătorii au constatat o expresie crescută a genelor antioxidante şi inflamatorii la fetuşii de ambele sexe în ambele grupuri de doze, precum şi perturbări ale genelor responsabile de metabolismul lipidelor. Modificările aduse modului în care sunt exprimate aceste gene ar putea afecta procesele şi funcţiile corpului într-un mod care poate duce la un risc crescut pentru ceea ce specialiştii numesc, rezultate adverse ale sarcinii, cum ar fi preeclampsia.
Rezultatele studiului indică o parte dintre fundamentele biologice ale modului în care expunerea la UFP afectează sarcina. Cercetătorii spun că studiul lor s-a bazat pe analiza mai multor tipuri de celule la nivel de grup, şi că alte studii care să se concentreze pe o analiză individuală a fiecărui tip de celule în parte sunt necesare pentru a putea clarifica pe mai departe efectele UFP asupra dezvoltării placentei şi a fătului. În plus, cercetătorii au identificat necesitatea unor analize mai aprofundate pentru a determina mecanismele care au dus la efecte diferite între fetuşii de sex masculin şi cei de sex feminin.
Rezultatele acestui studiu se aliniază cu altele care au arătat că poluarea cu UFP afectează negativ sarcina. Cercetătorii spun că informaţiile obţinute despre modificarea expresiei genelor precum şi alte efecte ale poluării pe care le-au observat, le vor asigura baza pentru a studia în continuare modul exact în care poluarea aerului influenţează dezvoltarea intrauterină. Oamenii de ştiinţă speră că acest studiu şi altele viitoare vor contribui la informarea eforturilor de atenuare a efectelor nocive ale poluării aerului la nivel mondial.
Rezultatele au fost publicat în revista Toxicological Sciences.
