Cercetătorii au publicat un studiu care evidenţiază rolul pe care moleculele mici de microARN îl joacă în vindecarea ulcerelor venoase.
Un studiu publicat marţi, în revista online eLife, subliniază rolul moleculelor de microARN în procesul de reparare a rănilor, şi arată că nivelurile aberante ale unui trio de microARN-uri pot afecta vindecarea în ulcerele venoase. Constatările sugerează că medicamentele care vizează aceste molecule de microARN ar putea ajuta la facilitarea vindecării pacienţilor.
Ulcerele venoase apar frecvent la nivelul picioarelor şi sun cauzate de un flux sanguin slab. Aceste leziuni dureroase şi care se vindecă lent pot afecta semnificativ mobilitatea şi calitatea vieţii unui individ.
Cercetările de până acum efectuate pe animale au arătat că o inflamaţie persistentă, însoţită de creşterea insuficientă a celulelor şi o migraţie scăzută a acestora către locul leziunilor, pot contribui la o vindecare necorespunzătoare a rănilor, dar puţine studii au analizat rolul jucat de gene în aceste procese la om.
„MicroARN-ul reglează sute de gene şi joacă un rol crucial în repararea rănilor pielii”, spune coautorul studiului, Zhuang Liu, cercetător postdoctoral la Centrul de Medicină Moleculară, de la institutul Karolinska, din Stockholm, Suedia.
„O cantitate limitată de informaţii despre modul în care microARN-ul reglează expresia genelor în rănile umane a împiedicat identificarea moleculelor de microARN care ar putea fi ţinte terapeutice utile”, a mai precizat cercetătorul.
Echipa a colectat 20 de probe de ţesut cu plăgi, de la voluntari sănătoşi, cu răni la picioare în proces de vindecare, şi de la pacienţi cu ulcer venos. Probele au fost prelevate în trei puncte de timp diferite pentru a urmări procesul de vindecare. Echipa a folosit apoi secvenţierea ARN pentru a compara expresia microARN-ului şi a ARN-ului mesager (ARNm), în rănile în curs de vindecare, faţă de cele cu vindecare necorespunzătoare.
Ei au descoperit că 22 de molecule de microARN şi 221 de ARNm au fost exprimate la niveluri mai ridicate în ulcerele venoase decât în rănile în curs de vindecare, în timp ce 10 molecule de microARN şi 203 de ARNm au fost exprimate la niveluri mai scăzute.
Cercetătorii au mai descoperit că 17 molecule de microARN cu niveluri ridicate sau anormal de scăzute la pacienţii cu ulcere venoase vizează genele implicate în această afecţiune.
Oamenii de ştiinţă au efectuat apoi o serie de experimente pe celule de piele umană, numite keratinocite, colectate de la un alt set de voluntari sănătoşi şi pacienţi cu ulcere venoase. Aceste experimente au confirmat expresia anormală a mai multor microARN-uri şi a ţintele lor genetice în vindecarea rănilor.
Cercetătorii au reuşit să demonstreze că expresia ridicată a trei molecule de microARN în special, respectiv microARN-34a, microARN-424 şi microARN-516, a crescut răspunsul inflamator şi a încetinit creşterea celulelor noi şi migrarea celulelor în cantităţi necesare pentru a ajuta la închiderea unei plăgi.
„Munca noastră poate duce la dezvoltarea de noi tratamente pentru ulcerele venoase care să reducă nivelurile acestui trio de molecule de microARN şi care să ajute la restabilirea vindecării normale a rănilor la pacienţi”, a precizat la rândul său, coautorul studiului, Letian Zhang, doctorand la Centrul de Medicină Moleculară, la Karolinska.
„Terapiile care vizează moleculele de microARN ar putea fi mai eficiente şi ar putea avea mai puţine efecte secundare la pacienţi decât unele terapii pentru ulcerele venoase existente”, a mai precizat cercetătorul.
Documentarea moleculelor de microARN-urilor în diferite momente ale procesului de vindecare este deosebit de importantă, spune coautorul principal Pehr Sommar, medic senior la Departamentul de Chirurgie Plastică şi Reconstructivă, a spitalul universitar Karolinska.
„O expresie microARN ridicată poate promova vindecarea la un moment dat în timpul procesului şi o poate împiedica într-un alt moment, astfel încât sincronizarea este esenţială pentru potenţialele terapii care vor viza microARN-ul. Dar avem nevoie mai întâi de mai multe studii care să analizeze microARN-ul din celulele individuale ale pielii pentru a valida constatările noastre înainte de a putea testa eficacitatea acestei abordări la pacienţi”, a mai precizat medicul.
Ca parte a studiului, echipa a creat un compendiu cu aceste descoperiri pe care l-a pus la dispoziţie online, pentru a-i ajuta şi pe alţi cercetători care studiază procesul de vindecare a rănilor.
„Sperăm că această resursă îi va ajuta pe oamenii de ştiinţă să afle mai multe despre modul în care microARN-ul reglează repararea ţesuturilor, şi să accelereze studiile privind potenţialele tratamente pentru leziuni, care vizează moleculele microARN”, a precizat coautorul principal Ning XumLandén, profesor asociat de dermatologie experimentală la departamentul de medicină Solna, de la Karolinska.
