O analiză simplă de sânge ar putea înlocui investigaţiile invazive şi costisitoare după transplantul de ficat. Cercetători americani propun un nou tip de biopsie lichidă pentru monitorizarea eficientă a ficatului transplantat.
Transplantul hepatic este o intervenţie care salvează vieţi, dar riscurile postoperatorii rămân considerabile, inclusiv respingerea grefei sau complicaţii neaşteptate care pot duce la eşecul organului.
O nouă cercetare, realizată de experţi de la Universitatea Georgetown şi MedStar Health, propune o soluţie inovatoare: un test de sânge accesibil, dar avansat din punct de vedere tehnologic, ce oferă posibilitatea monitorizării precoce a semnalelor biologice ce pot indica disfuncţia grefei (organului transplantat).
Medicii şi specialiştii în sănătate ar putea avea astfel un instrument precis, rapid şi minim invaziv pentru monitorizarea continuă a pacienţilor după un transplant.
Studiul, recent publicat în revista Nature Communications, descrie cum o singură probă de sânge poate fi utilizată pentru a identifica potenţialele complicaţii în cele mai incipiente stadii, permiţând tratamente personalizate care să prevină eşecul organului.
Cercetarea reprezintă un pas important către dezvoltarea unei biopsii lichide care nu doar că ar putea detecta rapid complicaţiile apărute după transplant, ci ar identifica şi cauza acestora.
Această tehnologie ar elimina în mare parte necesitatea unor teste invazive.
„Avem nevoie să înţelegem mult mai profund şi detaliat factorii care conduc la eşecul unui transplant”, a declarat dr. Anton Wellstein, profesor de oncologie şi farmacologie la Lombardi Comprehensive Cancer Center, din cadrul Universităţii Georgetown, şi autorul principal al studiului, citat într-un comunicat.
„Cu această tehnologie, putem extrage o probă de sânge şi putem obţine practic o imagine completă a stării pacientului”, a completat medicul.
Transplanturile de ficat se realizează doar la pacienţi aflaţi în situaţii critice. Spre deosebire de alte organe, cum ar fi rinichii, care pot fi susţinuţi cu dializă, nu există aparate sau tratamente care să salveze un pacient atunci când ficatul cedează.
Şi cum există un număr limitat de organe disponibile pentru transplant, prevenirea afectării organului este de importanţă capitală, a explicat dr. Alexander Kroemer, coautor al studiului, chirurg de transplant la Spitalul Universitar MedStar Georgetown şi director al Centrului de Medicină Translaţională pentru Transplant, din cadrul Universităţii Georgetown.
Există mai multe modalităţi prin care un organ transplantat poate fi afectat. Procesul de transplant în sine poate provoca leziuni noului ficat, poate pune presiune pe organele din apropiere şi poate declanşa un răspuns imunitar.
În prezent, medicii specializaţi în transplant pot utiliza teste de sânge pentru a detecta posibile daune ale organului şi teste genetice pentru a determina dacă celulele afectate provin din ficatul donat sau din organismul pacientului.
Totuşi, identificarea cauzei exacte necesită adesea investigaţii imagistice costisitoare sau teste invazive ulterioare, precum biopsia hepatică.
Noua tehnologie funcţionează prin detectarea fragmentelor de ADN din resturile celulelor moarte care circulă în fluxul sanguin.
Echipa a descoperit că semnăturile chimice lăsate pe aceste fragmente de ADN pot fi utilizate pentru a identifica cu precizie tipul original de celulă şi provenienţa acesteia.
„Noutatea constă în faptul că putem acum determina originea celulară a leziunii. Putem identifica exact tipurile de celule, fie din organul transplantat, fie din gazdă, din alte ţesuturi afectate sau care sunt în pericol”, spune dr. Wellstein.
Avantajul acestui test este că poate fi repetat frecvent, ceea ce le permite medicilor să monitorizeze pacienţii şi să identifice, din timp, eventualele probleme.
„Dacă am şti, de exemplu, că este afectat compartimentul biliar (al ficatului), dar nu cel hepatocelular, am putea oferi o abordare terapeutică personalizată care să îmbunătăţească îngrijirea pacientului”, a completat dr. Kroemer.
Pe lângă faptul că este mai rapid şi mai puţin invaziv decât biopsia de ţesut standard, testul de sânge are potenţialul de a fi şi mai precis.
„Biopsiile cu ac sunt susceptibile la erori de eşantionare, întrucât prelevarea se limitează la un fragment restrâns de ţesut hepatic, care poate să nu reflecte fidel starea întregului organ. Este doar un mic fragment care este analizat”, a explicat dr. Kroemer.
Universitatea Georgetown a depus cereri de brevet pentru această tehnologie. Cercetătorii analizează în continuare şi alte aplicaţii, inclusiv în cazul altor tipuri de transplanturi de organe, la pacienţii care urmează radioterapie pentru cancer de sân sau în tratamentul melanomului.
