Covid-19 de lungă durată, cunoscut şi sub denumirea de sindrom post-Covid sau PASC (sechele post-acute ale Covid-19), este o boală cronică marcată de simptome care persistă săptămâni sau chiar luni după infecţia iniţială, acestea variind de la dificultăţi de respiraţie şi tulburări de concentrare până la oboseală cronică. Oamenii de ştiinţă cred că au identifica un potenţial biomarker pentru Covid de lungă durată, după ce au descoperit fragmente de proteine SARS-CoV-2, virusul responsabil de boală, în veziculele extracelulare ale participanţilor la studiu.
Veziculele extracelulare sunt particule microscopice eliberate de celule, care transportă proteine, lipide şi materiale genetice între celule, ajutând la comunicarea şi reglarea proceselor biologice. Ele se găsesc în multe fluide ale corpului, precum sânge, salivă, urină sau lichid cefalorahidian.
Acum, o echipă de cercetători de la Translational Genomics Research Institute (TGen), parte a Spitalului american City of Hope, şi de la Lundquist Institute for Biomedical Innovation din cadrul Harbor-UCLA Medical Center a identificat un potenţial biomarker pentru Covid de lungă durată.
Dacă rezultatele studiului vor fi confirmate şi de alte cercetări, acest biomarker ar putea fi primul indicator specific şi cuantificabil pentru confirmarea Covid prelungit.
În prezent, medicii stabilesc diagnosticul de Covid de lungă durată pe baza unui set de simptome pe care pacienţii le dezvoltă după infecţia cu SARS-CoV-2.
„Dacă un pacient vine la clinică şi spune că persistă semnele şi simptomele tipice ale Covid lung la 12 săptămâni sau mai mult după infecţia cu virusul, îi ofer un diagnostic prezumtiv, dar nu am analize de sânge sau markeri biologici pentru a confirma acest diagnostic”, explică dr. William Stringer, cercetător la Lundquist Institute şi autor principal al cercetării, citat într-un comunicat.
Rezultatele studiului, publicate în revista Infection, descriu detectarea unor fragmente de proteine din SARS-CoV-2 în vezicule extracelulare (EV), structuri microscopice care apar în mod natural şi care permit celulelor să facă schimb de proteine, metaboliţi şi alte substanţe.
Cercetătorii au colectat şi analizat probe de sânge de la 14 pacienţi, pe o perioadă de 12 săptămâni de antrenament aerobic (în total 56 de probe) într-un studiu clinic dedicat Covid de lungă durată.
Aceştia au identificat 65 de fragmente proteice distincte din SARS-CoV-2 în interiorul acestor EV. Fragmentele provin din proteina virală Pp1ab, o enzimă din ARN numită replicază, cu rol esenţial pentru modul în care virusul se copiază şi produce alte particule virale.
Această proteină se găseşte exclusiv în SARS-CoV-2, dar nu şi în celulele umane neinfectate, spun autorii.
Cercetătorii au identificat aceste peptide virale la toţi pacienţii, însă nu la fiecare recoltare de sânge, acestea fiind prezente în veziculele extracelulare ale persoanelor cu Covid de lungă durată, dar absente în grupul de control format din probe de EV stocate înainte de pandemie.
Aceste rezultate se adaugă dovezilor în creştere care sugerează că SARS-CoV-2 ar putea persista în anumite ţesuturi ale corpului mult timp după infecţia iniţială.
Unele grupuri de cercetare presupun că aceste rezervoare virale persistente ar putea avea un rol în Covid de lungă durată. Cum ajunge virusul în ţesuturi fără punctele obişnuite de intrare – cum ar fi creierul – rămâne o întrebare deschisă şi ar putea avea legătură cu particulele EV, spun autorii.
Această idee a devenit parte a unui studiu clinic aflat în desfăşurare, condus de dr. Stringer şi colegii săi, care studiau deja EV-urile pentru a vedea dacă au legătură cu modificări ale funcţiei imunitare asociate exerciţiului fizic şi cu starea de rău post-efort, un simptom frecvent la aceşti pacienţi.
„Deşi promiţătoare, semnalele moleculare ale peptidelor virale din probele analizate au fost subtile şi nu au fost detectate constant la fiecare moment de recoltare. Încă sunt multe lucruri pe care nu le ştim în acest moment”, a explicat dr. Patrick Pirrotte, profesor asociat la TGen, director al Integrated Mass Spectrometry Shared Resource la TGen şi City of Hope, coautor principal al studiului.
Cercetătorii nu ştiu încă dacă exerciţiile fizice determină celulele să activeze din nou anumite mecanisme virale, ceea ce ar duce la producerea unor proteine virale ce sunt apoi eliminate din organism, sau dacă, dimpotrivă, există un rezervor permanent de virus în acele celule, iar fragmentele devin vizibile doar în anumite momente, când acestea sunt eliberate sau ajung în sânge şi pot fi detectate.
Deşi peptidele identificate provin din una dintre cele mai mari proteine ale virusului, nu au fost găsite şi alte proteine mari care să indice faptul că virusul se reproduce activ. Este posibil ca aceste peptide din veziculele extracelulare să fie doar resturi moleculare rămase în urma producerii unor proteine virale în trecut.
Cercetătorii speră că aceste aspecte vor fi clarificate în viitoarele studii.
