Când vine vorba despre bolile infecţioase, nu toate sunt la fel de contagioase, iar înţelegerea acestui aspect este esenţială pentru a ne proteja pe noi şi pe cei din jur. De la virusuri care se transmit în aer cu o viteză uluitoare până la agenţi patogeni care necesită contact direct pentru a se răspândi, ştiinţa ne oferă instrumente clare pentru a înţelege care sunt pericolele. Un concept-cheie este „numărul de reproducere” (R0), care indică cât de rapid poate izbucni un focar pornind de la o singură persoană infectată. În continuare, articolul explorează care sunt cele mai contagioase boli de pe glob şi ce înseamnă, de fapt, această rată pentru sănătatea publică.
Când a lovit pandemia de Covid-19, mulţi oameni s-au gândit filmul premonitoriu Contagion (2011). Brusc, povestea ipotetică a filmului părea prea reală.
Aplaudat pentru acurateţea ştiinţifică, filmul a oferit mai mult decât suspans, a oferit lecţii, spune Dan Baumgardt, lector la Facultatea de Fiziologie, Farmacologie şi Neuroştiinţe, de la Universitatea din Bristol, din Regatul Unit, autorul unui articol publicat recent în revista The Conversation.
O scenă memorabilă din acest film de ficţiune o are în prim-plan pe actriţa Kate Winslet, care explică pe scurt cât de uşor se pot răspândi agenţii patogeni: de pe mâinile noastre ajung pe obiectele cu care interacţionăm zilnic, clanţe, butoane de lift, fântâni de apă, şi, inevitabil, de la unii la alţii.
Aceste suprafeţe obişnuite purtătoare de germeni, care pot transmite agenţi patogeni, pot deveni vehicule silenţioase pentru infecţie.
Se menţionează, de asemenea, cum fiecare infecţie primeşte o valoare numită R0 (R-zero), în funcţie de câţi alţi oameni este probabil să fie infectaţi de o persoană bolnavă.
Astfel, pentru un R0 de doi, fiecare pacient infectat va transmite boala la alţi doi. Aceştia, la rândul lor, o vor transmite altor patru. Şi astfel apare un focar.
Măsura R0 indică modul în care o infecţie se va răspândi într-o populaţie. Dacă este mai mare decât unu (ca în exemplul anterior), rezultatul este răspândirea bolii.
Un R0 de unu înseamnă că nivelul de infectare rămâne stabil, iar dacă este sub unu, boala va dispărea în timp. Infecţiile aflate în circulaţie se răspândesc printr-o varietate de căi şi diferă mult în ceea ce priveşte gradul de contagiozitate.
Unele se transmit prin picături sau aerosoli, cum sunt cele eliminate prin tuse sau strănut, în timp ce altele se răspândesc prin sânge, insecte (precum căpuşe şi ţânţari) sau alimente şi apă contaminate. Dar dacă ne gândim cum ne putem proteja de o boală infecţioasă, o lecţie importantă este înţelegerea modului în care acestea se răspândesc. Şi este o lecţie nu doar pentru a ne proteja pe noi înşine, ci şi pe ceilalţi.
Dr. Mears (actriţa Kate Winslet) explică cum se transmit agenţii patogeni şi R0 (R-zero) al bolilor contagioase - Filmul: Contagion (2011)
Cele mai contagioase boli de pe planetă
Pe primul loc ca nivel de contagiozitate se află rujeola.
Rujeola a revenit în ultimii ani la nivel global, inclusiv în ţări cu venituri ridicate precum Marea Britanie şi Statele Unite. Deşi mai mulţi factori contribuie la această tendinţă, cauza principală este scăderea ratelor de vaccinare în copilărie.
Această scădere a fost determinată de perturbări precum pandemia Covid-19 şi conflictele globale, precum şi de răspândirea dezinformării despre siguranţa vaccinurilor.
Numărul R0 pentru rujeolă este între 12 şi 18.
Dacă facem calculele, două cicluri de transmitere de la prima persoană infectată pot duce la îmbolnăvirea a 342 de persoane.
Este un număr uluitor pornind de la un singur pacient, dar, din fericire, eficienţa vaccinării contribuie la limitarea răspândirii reale, reducând numărul persoanelor vulnerabile la infecţie.
Rujeola este extrem de virulentă, răspândindu-se prin particule minuscule din aer eliminate în timpul tusei sau strănutului. Nici măcar nu necesită contact direct. Este atât de contagioasă încât o persoană nevaccinată poate lua virusul doar intrând într-o cameră în care o persoană infectată a fost prezentă cu două ore înainte.
Oamenii pot fi, de asemenea, infecţioşi şi pot răspândi virusul înainte de a dezvolta simptome sau de a avea vreun motiv să se izoleze.
Alte boli infecţioase cu valori R0 ridicate includ tusea convulsivă (12-17), varicela (10-12) şi Covid-19, care variază în funcţie de subtip, dar în general se încadrează între 8 şi 12.
Deşi mulţi pacienţi se recuperează complet din aceste afecţiuni, ele pot provoca complicaţii grave, inclusiv pneumonie, convulsii, meningită, orbire şi, în unele cazuri, deces.
Rată de răspândire scăzută, risc ridicat
La celălalt capăt al spectrului, o rată mai mică de infecţiozitate nu înseamnă că o boală este mai puţin periculoasă.
Să luăm exemplul tuberculozei (TBC), care are un R0 cuprins între mai puţin de unu şi până la patru. Acest interval variază în funcţie de factori locali precum condiţiile de trai şi calitatea asistenţei medicale disponibile.
Cauzată de bacteria Mycobacterium tuberculosis, TBC este tot aeropurtată, dar se răspândeşte mai lent, necesitând de obicei un contact strâns şi prelungit cu cineva aflat în fază activă a bolii.
Focarele tind să apară între persoane care împart spaţii de locuit, cum ar fi familii, gospodării şi în adăposturi sau închisori. Pericolul real al TBC vine din cât de dificil este de tratat această boală.
Odată instalată, necesită o combinaţie de patru antibiotice luate pe o perioadă de minimum şase luni.
Antibioticele standard, cum este penicilina, sunt ineficiente, iar infecţia se poate răspândi dincolo de plămâni către alte părţi ale corpului, inclusiv creier, oase, ficat şi articulaţii.
Mai mult, cazurile de TBC rezistentă la medicamente sunt în creştere, bacteriile devenind rezistente la unul sau mai multe dintre antibioticele utilizate în tratament.
Alte boli cu infectivitate mai redusă includ Ebola, care este extrem de letală, dar se răspândeşte prin contact fizic apropiat cu fluidele corporale.
R0-ul său variază între 1,5 şi 2,5.
Bolile cu cele mai mici valori R0, sub unu, includ sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS), gripa aviară şi lepra - numită şi boala Hansen, după medicul norvegian Gerhard Armauer Hansen, care a descoperit agentul cauzator, Mycobacterium leprae.
Deşi aceste infecţii sunt mai puţin contagioase, gravitatea şi potenţialele complicaţii nu trebuie subestimate.
Ameninţarea reprezentată de orice boală infecţioasă depinde nu doar de modul în care afectează organismul, ci şi de cât de uşor se răspândeşte.
Măsurile preventive, precum imunizarea joacă un rol esenţial, nu doar în protejarea populaţiei, ci şi în limitarea transmiterii către cei care nu pot primi anumite vaccinuri, cum ar fi sugarii, femeile însărcinate şi persoanele cu alergii severe sau un sistem imunitar slăbit.
Aceste persoane sunt mai vulnerabile la infecţii în general. Aici devine esenţială imunitatea colectivă. Prin obţinerea unei imunităţi extinse în cadrul populaţiei, ajutăm la protejarea celor mai susceptibili, concluzionează autorul.
Foto articol: Illustraţie cu diferite particule virale. (NIAID/Flickr/CC BY 2.0)
