Un virus gripal cunoscut până recent aproape exclusiv în rândul bovinelor şi porcinelor ar putea infecta oamenii fără să provoace simptome evidente. Date noi arată că virusul se poate replica eficient în ţesut pulmonar uman şi poate evita detectarea timpurie de către sistemul imunitar, ceea ce ridică îngrijorare privind potenţialul său de răspândire.
Un studiu coordonat de cercetători de la Ohio State University (OSU), din Statele Unite, şi publicat într-o versiune preliminară, sugerează că virusul gripal D ar fi putut pătrunde în populaţia umană fără a fi observat.
Datele disponibile arată că virusul gripal D este un virus zoonotic - se transmite de la animale la oameni. Descoperit în 2011, virusul a fost identificat iniţial şi studiat în principal la bovine şi porcine, iar infecţia este bine documentată la aceste specii.
Prezenţa materialului genetic viral şi a anticorpilor la persoane care lucrează cu aceste animale indică episoade de transmitere de la animal la om. În prezent, nu există dovezi clare de transmitere eficientă între oameni, astfel că nu este demonstrată o circulaţie susţinută în populaţia umană.
Alte echipe de cercetare au identificat urme genetice ale virusului în probe de aerosoli colectate dintr-o unitate de primiri urgenţe şi dintr-un aeroport aglomerat. Material genetic viral a fost detectat şi în probe probe obţinute prin spălarea cavităţii nazale de la un lucrător din sectorul porcin.
Studiile de supraveghere au evidenţiat anticorpi împotriva virusului gripal D la persoane care lucrează cu bovine şi porcine, ceea ce indică expunere şi infecţie anterioară.
Infecţiile documentate la om au fost uşoare sau fără simptome. Cercetătorii atragînsă atenţia că o infecţie asimptomatică poate favoriza transmiterea nedetectată.
Atunci când cercetătorii au testat virusul gripal D în ţesut pulmonar uman, au constatat că acesta se replică la fel de eficient ca virusurile gripale sezoniere, dar declanşează într-o măsură minimă mecanismele de alertă ale sistemului imunitar. Cu alte cuvinte, virusul reuşeşte să se multiplice fără a activa puternic răspunsul imun precoce.
Experimentele de laborator au arătat că virusul se poate replica eficient în celule pulmonare umane cultivate, în culturi de căi respiratorii obţinute din ţesut donat şi în fragmente de ţesut pulmonar care păstrează structura şi organizarea naturală a plămânului.
În toate modelele testate, nivelurile de replicare au fost ridicate.
Analizele comparative între specii au indicat modele de infecţie similare în ţesut uman, porcin şi bovin. Virusul se leagă de receptori prezenţi în nas şi plămâni, ceea ce facilitează pătrunderea în celule.
Deşi replicarea iniţială este uşor mai lentă în ţesutul uman faţă de cel porcin, cantitatea de virus produsă la finalul experimentului a ajuns la valori similare în ambele tipuri de ţesut.
Studii anterioare au arătat că virusul suprimă mecanismele celulare de alarmă care activează răspunsul imun precoce. Atunci când celulele umane au fost tratate cu interferon, o proteină implicată în apărarea antivirală, virusul a devenit sensibil la mecanismele de apărare.
Autorii arată că virusul pare adaptat să împiedice activarea timpurie a mecanismelor de apărare ale organismului, astfel încât să nu fie recunoscut imediat. În schimb, el nu prezintă o capacitate deosebită de a face faţă unui răspuns imun care a fost deja declanşat.
În studii pe animale, a fost documentată transmiterea virusului gripal D atât prin contact direct între animale, cât şi pe cale aeriană, prin particule respiratorii.
Virusul infectează mai multe specii de mamifere şi, în majoritatea cazurilor, nu provoacă simptome evidente. Bovinele sunt singura specie la care infecţia este însoţită în mod constant de manifestări clinice respiratorii.
Între 2017 şi 2020, au fost analizate peste 24.000 de probe de la porcine prezentate la expoziţii zootehnice din 13 state americane. Cercetătorii au identificat circulaţia activă a mai multor tulpini de virus gripal D şi au descris variante noi.
Deşi virusul gripal D nu poate face schimb de gene cu virusurile gripale sezoniere, cele două linii genetice principale ale acestui virus pot face schimb de segmente de material genetic între ele, ceea ce poate duce la apariţia unor variante noi ale virusului gripal D.
Autorii subliniază că, pe baza acestor date, virusul gripal D nu mai poate fi considerat doar un virus rar întâlnit la animale, ci trebuie privit ca un posibil risc pentru sănătatea publică, inclusiv cu potenţial pandemic, care necesită supraveghere continuă.
Monitorizarea atentă în zonele în care oamenii interacţionează frecvent cu animale este considerată necesară pentru a depista din timp eventuale schimbări ale virusului care ar putea avea consecinţe pentru sănătatea publică.
