Un studiu de amploare sugerează că, la femeile cu boală coronariană severă, tipul de procedură ales pentru restabilirea fluxului de sânge către inimă poate influenţa semnificativ evoluţia pe termen lung. Analiza indică diferenţe clare între rezultatele obţinute prin intervenţii minim invazive şi cele obţinute prin chirurgie cardiacă, cu implicaţii importante pentru deciziile clinice.
Femeile cu boală coronariană severă, caracterizată prin îngustări sau blocaje importante ale arterelor inimii, pot avea beneficii pe termen lung mai mari după bypass aorto-coronarian decât după intervenţia coronariană percutană, cunoscută ca implantare de stenturi, arată un studiu realizat de cercetători de la Weill Cornell Medicine.
Bypassul presupune folosirea unui vas de sânge prelevat din altă parte a corpului pentru a devia fluxul sanguin în jurul unei artere blocate.
Stentarea este o procedură minim invazivă, în care un cateter este introdus printr-un vas de sânge, de obicei la nivelul încheieturii mâinii sau al zonei inghinale, până la inimă, pentru a menţine deschisă o arteră îngustată sau obstruată.
Studiul a fost publicat în revista European Heart Journal şi furnizează informaţii esenţiale care pot sprijini alegerea tratamentului la femeile cu boală cardiacă, principala cauză de deces în acest grup.
În mod tradiţional, femeile au reprezentat doar 20–25% dintre participanţii la studiile clinice mari care au comparat bypassul cu stentarea, ceea ce a limitat concluziile specifice acestui grup.
Boala cardiacă la femei are particularităţi distincte. Debutează, de regulă, mai târziu decât la bărbaţi şi se manifestă prin simptome diferite, ceea ce poate duce la diagnostic tardiv. Femeile au, în general, artere coronare mai mici, care se contractă şi se dilată mai uşor ca răspuns la diverşi stimuli, şi o frecvenţă mai mare a bolii microvasculare coronariene.
Echipa coordonată de cercetători de la Weill Cornell Medicine, în colaborare cu Universitatea din Toronto, a analizat datele tuturor femeilor din provincia Ontario, Canada, cu vârsta sub 80 de ani, care aveau leziuni coronariene extinse şi cu risc crescut şi care au fost tratate prin stentare sau bypass între 2012 şi 2021.
Din acest grup, 4.066 de femei au fost selectate şi comparate între ele pe baza unor caracteristici similare, astfel încât analiza să reproducă cât mai fidel un studiu clinic randomizat. Perioada medie de urmărire a fost de aproximativ cinci ani pentru fiecare pacientă.
Rezultatele au arătat că aproximativ 36% dintre femeile tratate prin stentare au avut un eveniment cardiovascular major, precum infarct miocardic, accident vascular cerebral (AVC), au necesitat o nouă intervenţie de revascularizare sau spitalizare pentru o afecţiune cardiacă ori pentru AVC.
În grupul tratat prin bypass, proporţia a fost de 22%.
De asemenea, femeile care au primit stenturi au avut un risc cu aproximativ 30% mai mare de deces din orice cauză pe durata întregii perioade de urmărire, comparativ cu cele care au fost supuse bypassului. În primele şase luni după intervenţie, riscul de deces a fost similar în cele două grupuri.
Există însă şi un compromis. Riscul de AVC a fost uşor mai mic la femeile tratate prin stentare decât la cele care au suferit un bypass.
Autorii atrag atenţia că, în prezent, bypassul coronarian este realizat la femei de circa două ori mai rar decât la bărbaţi.
Date mai solide sunt necesare pentru a modifica ghidurile de practică medicală. În acest context, echipa anunţă desfăşurarea unui studiu clinic prospectiv de mari dimensiuni care compară cele două intervenţii exclusiv la femei cu boală coronariană severă.
Până la apariţia unor dovezi suplimentare, deciziile terapeutice trebuie adaptate fiecărei paciente, sugerează autorii. Deşi rezultatele sugerează un avantaj pe termen lung al bypassului faţă de stenturi, anatomia coronariană, riscul chirurgical individual şi preferinţele pacientei rămân esenţiale în alegerea tratamentului.
