Tot mai mulţi adulţi tineri ajung să sufere evenimente cardiovasculare majore, iar evaluarea riscului după un astfel de episod nu surprinde întotdeauna vulnerabilităţile reale ale pacientului. Un nou studiu sugerează că, dincolo de vârstă şi de factorii clasici de risc, există o formă de fragilitate biologică frecventă la tineri, care le poate influenţa decisiv prognosticul.
Cercetătorii au identificat un punct vulnerabil important în modul în care medicii estimează riscul viitor la persoanele tinere, sub 50 de ani, care trec printr-un infarct miocardic.
Un studiu, coordonat de Universitatea din Leicester şi publicat marţi, în European Heart Journal, arată că fragilitatea, considerată în mod tradiţional o problemă a vârstei înaintate, este relativ frecventă şi are consecinţe severe la pacienţii mai tineri.
Analiza s-a bazat pe aproape un milion de cazuri de infarct miocardic, înregistrate în Anglia şi Ţara Galilor, oferind una dintre cele mai mari baze de date folosite până acum pentru a evalua legătura dintre fragilitate şi supravieţuirea după infarct la persoanele tinere.
În practica curentă, fragilitatea este descrisă în principal prin manifestări specifice vârstei înaintate, precum mers lent, slăbiciune musculară, pierderea autonomiei sau probleme cognitive, ceea ce face ca persoanele mai tinere să fie rareori evaluate prin teste standardizate special concepute pentru a măsura fragilitatea.
Multă vreme, medicii au presupus că un pacient de 40–50 de ani este „prea tânăr” pentru a fi fragil.
Rezultatele acestui studiu contrazic direct această idee şi descriu o formă distinctă de fragilitate la tineri, determinată nu de deteriorarea mobilităţii sau a memoriei, ci de acumularea precoce a unor boli cardiovasculare şi metabolice.
Autorii arată că fragilitatea la vârste tinere se asociază frecvent cu diabet zaharat, hipertensiune arterială, boală cronică de rinichi şi insuficienţă cardiacă instalată timpuriu, un „pachet” de afecţiuni care creează o vulnerabilitate biologică majoră înainte de 55 de ani.
În cohorta analizată, aproape 1 din 10 pacienţi tineri cu infarct a fost încadrat ca având fragilitate moderată sau severă.
Impactul acestei stări asupra supravieţuirii a fost dramatic: tinerii cu fragilitate severă au avut un risc de deces de aproape patru ori mai mare decât persoanele de aceeaşi vârstă, evaluate ca fiind în formă din punct de vedere medical, iar diferenţa relativă de risc a fost mai pronunţată decât la pacienţii vârstnici.
În medie, pacienţii tineri cu fragilitate severă au pierdut aproximativ şase ani din speranţa de viaţă după infarct, comparativ cu nivelul de supravieţuire estimat în mod obişnuit pentru grupa lor de vârstă.
Potrivit primului autor al studiului, dr. Hasan Mohiaddin, datele reflectă o realitate tot mai întâlnită în spitale: pacienţi tineri cu multiple boli cronice care nu corespund imaginii clasice de fragilitate, dar care au o evoluţie proastă după un infarct. În opinia sa, vârsta nu mai poate fi folosită ca indicator implicit al recuperării rapide după un eveniment coronarian acut.
Specialiştii subliniază că evaluarea fragilităţii ar trebui să devină o componentă de rutină pentru toţi pacienţii cu infarct, nu doar pentru cei în vârstă, întrucât studiul evidenţiază o categorie de pacienţi tineri cu risc crescut, care rămâne insuficient protejată de modelele actuale de evaluare.
Cercetarea a fost realizată în cadrul unei colaborări internaţionale, cu participarea unor echipe din Marea Britanie, Suedia şi Statele Unite, şi va sta la baza unui program multianual la Leicester care urmăreşte redefinirea evaluării riscului după infarct, dezvoltarea unor abordări terapeutice personalizate şi actualizarea ghidurilor privind screeningul fragilităţii.
Autorii avertizează că rezultatele nu trebuie interpretate ca o caracterizare generală a tuturor tinerilor cu infarct, ci ca un semnal că există o subcategorie relevantă, cu o vulnerabilitate biologică pronunţată, ce trebuie depistată din timp, şi care necesită o îngrijire mai intensivă şi o monitorizare atentă pe termen lung.
