Evaluarea riscului cardiovascular este un pas obişnuit în prevenţie, dar un nou studiu sugerează că metodele standard pot oferi, în multe cazuri, o imagine incompletă a pericolului real. Cercetătorii arată că numeroşi indivizi care par a fi în siguranţă conform scorurilor actuale pot prezenta totuşi leziuni arteriale silenţioase, care nu sunt depistate până foarte aproape de momentul unui eveniment cardiac.
Un studiu condus de cercetători de la Spitalul Mount Sinai şi de la Icahn School of Medicine a constatat că instrumentele de screening cardiac folosite pe scară largă nu identifică aproape jumătate dintre persoanele care sunt, de fapt, pe punctul de a suferi un infarct miocardic.
Rezultatele au fost publicate recent, într-un raport apărut în Journal of the American College of Cardiology: Advances - JACC: Advances.
Autorii spun că datele evidenţiază o vulnerabilitate importantă a practicilor actuale de prevenţie, deoarece ghidurile din prezent pot omite persoane care ar beneficia de depistare mai timpurie şi de tratament protector.
Echipa a evaluat acurateţea scorului de risc pentru boala cardiovasculară aterosclerotică (ASCVD) şi a unui instrument mai nou numit PREVENT.
Modelul PREVENT include variabile suplimentare şi este conceput pentru o evaluare mai largă a riscului cardiovascular, alături de screeningul simptomelor.
Potrivit autorilor, aceste scoruri bazate pe populaţii nu reuşesc adesea să reflecte riscul real la nivel de pacient. Dacă persoanele incluse în studiu ar fi fost evaluate cu două zile înainte de infarct, aproape jumătate nu ar fi primit o recomandare pentru investigaţii suplimentare sau terapie preventivă conform scorurilor şi ghidurilor curente.
Cercetătorii atrag atenţia că o bazare excesivă pe scorurile de risc şi pe prezenţa simptomelor ar putea să nu fie cea mai eficientă strategie de prevenţie şi susţin integrarea mai largă a investigaţiilor imagistice pentru ateroscleroză, astfel încât plăcile de aterom asimptomatice să fie identificate precoce, înainte ca acestea să se rupă şi să declanşeze un infarct.
În practica de rutină, medicii calculează scorul ASCVD în timpul consultaţiilor de medicină de familie, de obicei la adulţii între 40 şi 75 de ani fără boală cardiacă cunoscută. Scorul estimează probabilitatea unui infarct sau AVC (accident vascular cerebral) în următorii 10 ani, pe baza vârstei, sexului biologic, rasei, tensiunii arteriale, colesterolului, diabetului şi fumatului.
Rezultatele ASCVD sau PREVENT ghidează deciziile în terapia preventivă, inclusiv iniţierea tratamentelor cu statine.
Cardiologii folosesc aceste scoruri şi pentru orientarea tratamentului, iar pacienţii cu risc mediu sau crescut primesc de obicei medicaţie de scădere a colesterolului şi uneori investigaţii diagnostice suplimentare.
În schimb, persoanele cu scoruri mici sau la limită, mai ales dacă nu raportează durere toracică sau dificultăţi de respiraţie, sunt frecvent externate fără evaluări suplimentare.
Studiul arată însă că, în cazul pacienţilor care au avut un prim infarct, dace aceştia ar fi fost analizaţi cu două zile înainte de evenimentul cardiovascular, aproape jumătate ar fi fost clasificaţi ca având un risc scăzut sau la limită conform ASCVD, iar peste jumătate ar fi primit aceeaşi clasificare cu PREVENT.
Pentru a vedea cât de bine funcţionează instrumentele actuale, cercetătorii au realizat o analiză retrospectivă a 474 de pacienţi sub 66 de ani, fără boală coronariană cunoscută, trataţi pentru primul infarct la Mount Sinai Morningside sau Mount Sinai Hospital între ianuarie 2020 şi iulie 2025.
Au fost colectate date privind istoricul medical, nivelurile de colesterol, valorile tensiunii arteriale şi momentul apariţiei simptomelor precum durerea în piept sau senzaţia de lipsă de aer.
Pentru fiecare pacient s-a calculat scorul ASCVD pe 10 ani, iar echipa a simulat evaluarea care ar fi avut loc cu două zile înainte de infarct.
Pacienţii au fost împărţiţi în patru categorii: risc scăzut (sub 5%), la limită (5–7,5%),mediu (7,5–20%) şi crescut (peste 20%).
Analiza a evaluat eligibilitatea pentru măsuri preventive conform scorurilor de risc, precum şi momentul apariţiei simptomelor.
În total, 45% dintre pacienţi nu ar fi primit recomandare pentru terapie preventivă sau investigaţii suplimentare conform ghidurilor bazate pe ASCVD, proporţie care a crescut la 61% atunci când s-a folosit PREVENT.
În plus, majoritatea pacienţilor (60%) au observat simptome cu mai puţin de două zile înainte de infarct, ceea ce sugerează că semnele clinice apar adesea abia când boala este deja avansată.
Per ansamblu, rezultatele sugerează o limitare importantă a strategiilor actuale de prevenţie, deoarece persoane considerate sănătoase pe baza evaluărilor standard pot avea de fapt ateroscleroză la un nivel semnificativ, dar care să fie asimptomatică, iar evaluarea exclusiv pe baza simptomelor şi utilizarea calculatoarelor de risc poate amâna depistarea bolii până într-un moment în care intervenţiile preventive nu mai au eficienţă maximă.
Autorii subliniază că este nevoie de cercetări suplimentare pentru rafinarea acestor metode şi că studiile viitoare ar trebui să exploreze modalităţi de îmbunătăţire a identificării timpurii şi a strategiilor de prevenţie, inclusiv prin utilizarea imagisticii cardiovasculare.
