O echipă de cercetători din Statele Unite a reuşit să corecteze mutaţii genetice care provoacă boli ale muşchiului cardiac şi distrofii musculare, folosind o tehnică inovatoare de editare genetică la nivelul bazelor din ADN. Inovaţia ar putea deschide calea către tratamente curative pentru afecţiuni considerate până acum incurabile.
Mutaţiile din gena LMNA sunt responsabile de o gamă largă de boli, inclusiv cardiomiopatia dilatativă (o formă de insuficienţă a muşchiului cardiac în care se produce o lărgire exagerată a camerelor inimii), şi distrofii musculare care slăbesc progresiv musculatura cordului. Aceste afecţiuni sunt adesea cauzate de modificarea unei singure „litere” din codul genetic - o bază ADN.
În prezent, pacienţii beneficiază doar de tratamente simptomatice, cum ar fi fizioterapia şi medicaţia cronică, ce vizeaza ameliorarea simptomelor bolii, fără ca totuşi să lupte împotriva cauzelor sau chiar a naturii acestor afecţiuni, deci fără posibilitatea de vindecare.
Echipa de la University of Texas Southwestern Medical Center a folosit o metodă numită „editare de bază” (base editing), o variantă avansată de editare genetică care permite schimbarea precisă a unei baze ADN fără a tăia lanţul dublu al moleculei. Această tehnică funcţionează ca un „stilou genetic” care rescrie cu exactitate o literă eronată din genom.
Studiul, publicat în luna octombrie, în revista Proceedings of the National Academy of Sciences - PNAS, descrie cum cercetătorii au reuşit mai întâi să corecteze mutaţiile LMNA în celule de muşchi cardiac derivate de la pacienţi afectaţi.
Cercetătorii au utilizat doi editori genetici diferiţi: un ABE (Adenine Base Editor) pentru mutaţia R249Q, asociată cu cardiomiopatia dilatativă, şi un CBE (Cytosine Base Editor) pentru mutaţia L35P, implicată în bolile musculare.
În ambele cazuri, celulele au fost corectate cu succes.
Pentru a verifica eficienţa metodei în organism, cercetătorii au creat modele de şoareci care prezentau aceleaşi mutaţii şi au livrat editorii genetici printr-un virus inofensiv ce ţinteşte celulele inimii şi ale muşchilor.
Rezultatele au fost remarcabile: la animalele cu mutaţia R249Q, funcţia cardiacă s-a îmbunătăţit, iar speranţa de viaţă a crescut cu aproximativ 80%.
În cazul şoarecilor cu mutaţia L35P, editarea bazelor a prevenit apariţia bolii cardiace.
Autorii studiului notează că această realizare reprezintă „un pas important către corectarea clinică a cardiomiopatiilor prin instrumente de editare genetică”.
Totuşi, cercetătorii subliniază că tratamentul este încă experimental. Vor fi necesare teste suplimentare pentru a confirma siguranţa pe termen lung, mai ales pentru a exclude efectele nedorite asupra altor regiuni ale ADN-ului şi pentru a verifica reacţiile imunitare ale organismului.
Dacă aceste obstacole vor fi depăşite, pacienţii ar putea, într-o zi, să beneficieze de un tratament - o injecţie unică ce ar corecta definitiv defectul genetic şi ar opri evoluţia bolii.
