Analiza proteinelor din sânge oferă o imagine dinamică asupra stării de sănătate, reflectând procesele biologice active şi riscurile de boală. Spre deosebire de testele genetice, care indică predispoziţii fixe, aceste analize pot surprinde schimbări asociate cu vârsta, stilul de viaţă sau tratamentele, contribuind la o mai bună înţelegere a bolilor cardiovasculare.
Un studiu realizat de cercetători de la MRC Laboratory of Medical Sciences (LMS) arată că anumite proteine circulante din sânge pot face legătura între factorii de risc cardiovascular şi evoluţia bolii.
Cercetarea, publicată în revista Circulation: Genomic and Precision Medicine a urmărit să identifice biomarkeri care ar putea îmbunătăţi predicţia şi prevenţia bolilor de inimă.
Echipa a analizat nouă proteine relevante din punct de vedere cardiovascular în peste 45.000 de probe de sânge provenite din UK Biobank.
Printre acestea s-au numărat ACE2, BNP, NT-proBNP şi troponina I, cunoscute pentru rolul lor în funcţia cardiacă.
Rezultatele au arătat o variabilitate importantă a nivelurilor acestor proteine în funcţie de vârstă, sex, origine, factori genetici, stil de viaţă şi utilizarea medicamentelor.
Un rezultat central al studiului a vizat proteina ACE2. Nivelurile acesteia au fost mai ridicate la persoanele diagnosticate cu hipertensiune arterială sau diabet, doi factori majori de risc pentru bolile cardiovasculare.
Asocierea a fost mai evidentă la femei şi a fost influenţată de variaţii genetice legate de diabet.
Folosind o metodă de analiză genetică numită randomizare mendeliană în două eşantioane - o tehnică ce utilizează variante genetice pentru a evalua relaţii cauzale-, cercetătorii au găsit indicii că nivelurile crescute de ACE2 ar putea avea un efect protector faţă de hipertensiune şi diabetul de tip 2.
ACE2 a devenit cunoscută publicului larg în timpul pandemiei de Covid-19, fiind proteina prin care virusul pătrunde în celulele umane. Din punct de vedere biologic, ACE2 descompune angiotensina II, o substanţă care determină constricţia vaselor de sânge, şi generează compuşi care favorizează relaxarea acestora.
În acest context, nivelurile crescute de ACE2 observate la persoanele cu hipertensiune pot reprezenta un mecanism compensator, asociat cu relaxarea vaselor de sânge. Având în vedere frecvenţa mare a hipertensiunii şi diabetului, identificarea ACE2 ca un biomarker relativ puţin explorat ar putea avea relevanţă pentru îngrijirea pacienţilor.
Studiul aduce în discuţie şi implicaţii pentru tratamentele existente.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ACE) sunt utilizaţi pe scară largă în tratamentul hipertensiunii şi acţionează asupra proteinei ACE1, care, spre deosebire de ACE2, contribuie la formarea angiotensinei II.
Autorii sugerează că echilibrul dintre ACE2 şi ACE1 ar putea influenţa răspunsul la aceste medicamente, iar nivelurile naturale de ACE2 ar putea conta în alegerea terapiei.
Cercetări viitoare vor evalua dacă stimularea activităţii ACE2 sau imitarea efectelor sale ar putea îmbunătăţi tratamentul hipertensiunii şi diabetului.
În acest context, sunt menţionate studii preclinice anterioare care au arătat că metforminul, un medicament antidiabetic utilizat frecvent, creşte expresia ACE2 ca parte a mecanismului său de acţiune.
Aceste rezultate evidenţiază modul în care analiza avansată a datelor poate duce la identificarea unor biomarkeri şi ţinte terapeutice noi, dar şi la o mai bună înţelegere a tratamentelor existente şi a pacienţilor care pot beneficia cel mai mult de ele, subliniind importanţa colaborării interdisciplinare în cercetarea biomedicală, potrivit dr. Kathryn McGurk, coordonatorul studiului.
