Chiar şi persoanele cu greutate aparent normală pot avea un risc crescut de insuficienţă cardiacă, dacă prezintă exces de grăsime în zona abdominală, sugerează noi date, care arată că nu greutatea unei persoane contează cel mai mult, ci distribuţia grăsimii în organism.
Un studiu, prezentat la American Heart Association EPI|Lifestyle Scientific Sessions 2026, desfăşurat la Boston, în perioada 17–20 martie, indică faptul că grăsimea acumulată în jurul taliei (zona abdominală-obezitatea centrală sau grăsimea viscerală) este asociată mai puternic cu riscul de insuficienţă cardiacă decât indicele de masă corporală (IMC).
Cercetătorii au observat că nivelurile mai mari de grăsime viscerală sunt corelate cu un risc crescut de insuficienţă cardiacă, chiar şi la persoane cu IMC în limite normale.
Măsurarea circumferinţei taliei şi raportul talie-înălţime s-au dovedit a fi indicatori mai relevanţi decât greutatea totală.
Rezultatele sugerează că distribuţia grăsimii în corp are un rol mai important decât cantitatea totală de grăsime.
Inflamaţia sistemică - inflamaţia prezentă în întregul organism -, pare să fie un mecanism central care explică această legătură. Analiza cercetătorilor arată că inflamaţia este responsabilă pentru aproximativ un sfert până la o treime din legătura dintre grăsimea abdominală şi riscul de insuficienţă cardiacă.
Potrivit autorilor studiului, monitorizarea circumferinţei taliei şi a inflamaţiei ar putea permite identificarea mai timpurie a persoanelor cu risc crescut şi aplicarea unor strategii de prevenţie înainte de apariţia simptomelor.
Un articol ştiinţific, publicat în 2025 de American Heart Association (AHA) subliniază că inflamaţia sistemică contribuie major la bolile cardiovasculare. Aceasta poate afecta sistemul imunitar, poate deteriora vasele de sânge şi poate favoriza formarea de ţesut cicatricial la nivelul inimii. De asemenea, nivelurile crescute de inflamaţie sunt asociate cu un risc mai mare de boală cardiacă, inclusiv la persoane cu valori normale ale colesterolului.
În cadrul unui nou studiu, 112 participanţi au dezvoltat insuficienţă cardiacă pe parcursul unei perioade mediane de urmărire de 6,9 ani. Nivelurile mai ridicate de grăsime abdominală s-au asociat cu un risc crescut, fără ca indicele de masă corporală să prezinte o corelaţie similară.
Participanţii cu niveluri mai mari de inflamaţie, măsurate prin proteina C reactivă înalt sensibilă (CRP-HS-marker de inflamaţie din sânge), au avut o probabilitate mai mare de a dezvolta insuficienţă cardiacă.
Analiza a inclus 1.998 de adulţi afro-americani din Jackson, Mississippi, fără insuficienţă cardiacă la momentul iniţial, înrolaţi între 2000 şi 2004 în cadrul Jackson Heart Study. Vârsta participanţilor a fost între 35 şi 84 de ani, media fiind de 58 de ani, iar 36% au fost femei.
Evaluarea a inclus măsurători ale greutăţii, IMC, circumferinţei taliei şi raportului talie-înălţime, precum şi analize de sânge pentru determinarea inflamaţiei.
Studiul a fost realizat sub coordonarea specialiştilor de la Taipei Veterans General Hospital şi National Yang Ming Chiao Tung University, din Taiwan.
Printre limitările studiului cercetătorii notează faptul că, nu au analizat tipuri specifice de insuficienţă cardiacă, astfel că rezultatele se referă la această afecţiune în ansamblu. Sunt necesare studii viitoare pentru a evalua dacă grăsimea viscerală şi inflamaţia influenţează diferit formele de insuficienţă cardiacă şi dacă reducerea inflamaţiei poate scădea acest risc.
Sadiya S. Khan, profesor de epidemiologie cardiovasculară şi medicină preventivă la Feinberg School of Medicine din cadrul Northwestern University, şi autoare a unei declaraţii ştiinţifice AHA, care nu a fost implicată în acest studiu, a precizat că integrarea măsurătorilor legate de grăsimea abdominală în evaluarea de rutină ar putea îmbunătăţi prevenţia. Ea a subliniat importanţa identificării factorilor care cresc riscul de insuficienţă cardiacă, pentru a permite intervenţii precoce.
„Acest studiu se bazează pe cercetări anterioare care evidenţiază importanţa excesului sau a disfuncţiei ţesutului adipos în dezvoltarea insuficienţei cardiace, aspect care a stat la baza includerii indicelui de masă corporală în ecuaţiile de risc PREVENT-HF, pentru estimarea riscului de insuficienţă cardiacă. Cu toate acestea, studiile viitoare ar trebui să stabilească dacă grăsimea acumulată în zona abdominală are o valoare predictivă mai mare, dincolo de simpla asociere”.
