Cercetători de la Universitatea din Gothenburg au identificat o proteină asociată cu un risc crescut de metastazare şi recidivă în cancerul pulmonar. Rezultatele sunt prezentate într-un studiu care deschide calea către noi abordări de medicină personalizată, în special pentru pacienţii vârstnici.
Pe măsură ce organismul îmbătrâneşte, modul în care evoluează bolile se poate schimba semnificativ. Un nou studiu arată că acest lucru este valabil şi pentru cancerul pulmonar, unde vârsta influenţează nu doar ritmul de creştere al tumorilor, ci şi capacitatea lor de a se răspândi în organism.
Un grup de cercetători de la Universitatea din Gothenburg a identificat o proteină care ar putea creşte riscul de răspândire şi recidivă a cancerului pulmonar după tratament.
Rezultatele, publicate în revista Nature, sugerează o posibilă direcţie pentru terapii mai bine adaptate, în special la pacienţii vârstnici.
Cancerul pulmonar apare cel mai frecvent la adulţii în vârstă, însă multe studii de laborator folosesc încă modele experimentale bazate pe animale tinere. Pentru a reflecta mai bine situaţia clinică, echipa a comparat tumori pulmonare de la şoareci tineri şi vârstnici şi a analizat date medicale de la aproximativ 1.000 de pacienţi suedezi.
Rezultatele au evidenţiat un tipar constant. La persoanele vârstnice, tumorile erau în general mai mici şi creşteau mai lent. Cu toate acestea, boala era mai avansată la momentul diagnosticului şi se răspândise mai frecvent în alte organe.
Acest lucru poate explica o situaţie observată frecvent în practică: pacienţii vârstnici pot avea o tumoră primară mică şi cu creştere lentă, dar care s-a extins deja în alte zone ale corpului, cum ar fi creierul, ficatul sau oasele.
Studiul arată că îmbătrânirea modifică comportamentul biologic al cancerului pulmonar, crescând probabilitatea de metastazare.
Cercetătorii au identificat o cale de semnalizare moleculară implicată în acest proces, în centrul căreia se află o proteină numită ATF4 (factor de transcripţie implicat în răspunsul celular la stres).
În mod normal, ATF4 reglează aşa-numitul răspuns integrat la stres, un mecanism prin care celulele se adaptează la condiţii precum lipsa de nutrienţi, prezenţa particulelor virale sau acumularea de proteine cu defecte de pliere, activând procese de protecţie şi reparare.
La pacienţii vârstnici, acest sistem este utilizat de tumoră. Celulele canceroase îşi modifică metabolismul prin intermediul acestei căi, ceea ce nu accelerează creşterea tumorii, dar le permite să se răspândească şi să formeze metastaze în alte părţi ale corpului.
Nivelurile de ATF4 au fost mai ridicate în tumorile provenite de la subiecţi vârstnici, atât la şoareci, cât şi la pacienţi.
Valorile crescute ale acestei proteine au fost asociate şi cu un risc mai mare de recidivă după intervenţia chirurgicală pentru cancer pulmonar şi cu o supravieţuire mai redusă la pacienţii cu adenocarcinom pulmonar, cea mai frecventă formă de cancer pulmonar.
Rezultatele sugerează că ATF4 nu este doar implicată în mecanismul de răspândire a cancerului, ci poate funcţiona şi ca marker privind forme mai agresive de boală.
Pe baza acestor date, cercetătorii propun o nouă strategie terapeutică, care vizează blocarea căii de semnalizare asociate îmbătrânirii.
În experimentele pe şoareci vârstnici, inhibarea ATF4 sau a unui proces metabolic controlat de această proteină, cu ajutorul unor medicamente, a redus semnificativ răspândirea tumorilor.
Studiul oferă şi o posibilă explicaţie pentru eficienţa redusă a unor tratamente testate anterior la oameni. Este posibil ca aceste terapii să nu fi fost administrate pacienţilor care ar fi avut cel mai mare beneficiu.
Datele sugerează că aceste medicamente ar putea fi mai eficiente dacă sunt utilizate ţintit, de exemplu la pacienţi vârstnici ale căror tumori prezintă activitate crescută a proteinei ATF4.
Cercetătorii subliniază că multe tratamente oncologice actuale, precum chimioterapia şi radioterapia, sunt concepute pentru a distruge tumori cu creştere rapidă. În schimb, tumorile pulmonare frecvente la vârstnici tind să evolueze mai lent.
În acest context, autorii consideră că cercetarea şi dezvoltarea de medicamente în oncologie ar trebui să acorde mai multă atenţie efectelor biologice ale îmbătrânirii, un domeniu încă insuficient explorat. Studiile care folosesc modele adaptate vârstei sunt rare, în principal din cauza costurilor ridicate şi a duratei lungi necesare pentru desfăşurare.
„Este foarte clar că îmbătrânirea schimbă în mod fundamental modul în care se dezvoltă tumorile, un domeniu de cercetare în care încă avem multe lacune. De fapt, există relativ puţine studii oncologice realizate pe modele adaptate vârstei, deoarece astfel de cercetări sunt foarte costisitoare şi necesită mult timp”, a concluzionat Volkan Sayin, conferenţiar la Universitatea din Gothenburg, citat într-un comunicat.
