Tratamentele moderne împotriva cancerului au schimbat radical prognosticul multor pacienţi, dar uneori pot provoca efecte secundare severe asupra inimii. Un exemplu este miocardita indusă de inhibitorii punctelor de control imunitar (ICI), o complicaţie rară, dar potenţial fatală, care poate apărea atunci când sistemul imunitar devine hiperactiv şi atacă ţesutul cardiac sănătos.
Miocardita asociată terapiilor ICI are o rată de mortalitate de până la 40%. Diagnosticarea precoce este esenţială pentru a ajusta tratamentul şi a reduce riscul de deces, însă metodele actuale, cum ar fi imagistica cardiacă sau biopsia miocardică, sunt dificil de aplicat şi pot fi riscante.
Pentru a depăşi aceste limitări, o echipă de cercetători de la Universitatea Stanford a dezvoltat o nouă metodă de diagnostic bazată pe analiza ARN-ului mesager liber (ARNm) din sânge - o formă avansată de „biopsie lichidă”.
Spre deosebire de alte teste de sânge, această tehnică permite identificarea expresiei genelor la nivel de ţesut sau chiar de tip celular, oferind o imagine detaliată a modificărilor moleculare din organism.
Analizând probe de sânge recoltate prin metode uzuale, cercetătorii au reuşit să detecteze fragmente de ARNm provenite atât din celulele imune care atacă inima, cât şi din celulele musculare cardiace afectate. Aceste informaţii pot semnala prezenţa miocarditei într-un stadiu incipient, înainte de apariţia simptomelor severe.
Echipa a validat metoda pe un grup de 22 de pacienţi care au dezvoltat miocardită în urma tratamentului cu ICI.
Rezultatele au arătat că tehnica este fezabilă şi suficient de sensibilă pentru a identifica un set de gene intens exprimate în aceste cazuri, comparativ cu pacienţii fără inflamaţie cardiacă.
Folosind algoritmi de învăţare automată, cercetătorii au reuşit să distingă mai precis modificările genetice asociate reacţiilor imune declanşate de tratamentul oncologic.
Rezultatele confirmă potenţialul biopsiei lichide bazate pe ARNm de a oferi un instrument neinvaziv pentru diagnosticarea rapidă a complicaţiilor cardiace legate de imunoterapie.
Pe termen lung, această abordare ar putea permite ajustarea timpurie a tratamentelor anticancer, reducând riscurile severe pentru inimă şi crescând siguranţa pacienţilor.
Studiul a fost publicat recent în revista Journal of Clinical Investigation - JCI.
