Un studiu de mari dimensiuni sugerează că, în cazul chirurgiei cardiace, ora de început a intervenţiei este asociată cu diferenţe măsurabile ale riscului de deces de cauză cardiovasculară, chiar şi atunci când alţi factori importanţi sunt luaţi în calcul.
Operaţiile pe cord care încep la sfârşitul dimineţii sunt asociate cu un risc uşor mai mare de mortalitate cardiovasculară comparativ cu intervenţiile începute devreme dimineaţa, potrivit unui studiu coordonat de cercetători de la Universitatea din Manchester.
Analiza a inclus date de la peste 24.000 de pacienţi din Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord, obţinute prin corelarea a patru baze de date naţionale.
Rezultatele au arătat că intervenţiile chirurgicale începute între orele 10:00 şi 11:59 au fost asociate cu un risc de deces de cauză cardiovasculară cu 18% mai mare faţă de cele începute între orele 07:00 şi 09:59.
Rezultatele au rămas aceleaşi chiar şi după ce au fost corectate diferenţele legate de complexitatea şi durata intervenţiilor.
Intervalul orar cel mai frecvent pentru începerea operaţiilor a fost dimineaţa devreme, care a reprezentat aproape jumătate din totalul intervenţiilor analizate.
În schimb, frecvenţa complicaţiilor după operaţie şi numărul reinternărilor au fost similare, indiferent de ora la care a început intervenţia.
Autorii studiului subliniază că diferenţele observate ridică întrebări legate de programarea optimă a chirurgiei cardiace şi oferă indicii privind influenţa ceasului biologic asupra rezultatelor chirurgicale.
Ceasul biologic este mecanismul intern care sincronizează, pe parcursul a 24 de ore, activitatea celulelor şi a organelor şi influenţează multiple procese din organism.
Intervenţiile, care au durat între trei şi cinci ore, au fost analizate în funcţie de patru intervale orare la care au fost începute: dimineaţa devreme (07:00–09:59), sfârşitul dimineţii (10:00–11:59), începutul după-amiezii (12:00–13:59) şi după-amiaza târziu (14:00–19:59).
Principalele rezultate analizate au fost riscul de deces prin boală cardiovasculară şi timpul până la reinternare pentru infarct miocardic sau insuficienţă cardiacă acută.
Printre rezultatele secundare s-au numărat durata spitalizării postoperatorii, apariţia evenimentelor cardiovasculare majore şi mortalitatea de orice cauză.
Pentru a reduce riscul de erori de interpretare, analiza a ţinut cont de factori cunoscuţi care influenţează mortalitatea, precum vârsta, sexul, prezenţa diabetului şi caracterul de urgenţă al intervenţiei chirurgicale.
Cercetătorii consideră că integrarea cunoştinţelor despre ceasul biologic în planificarea chirurgiei cardiace ar putea susţine, în viitor, o abordare mai personalizată a îngrijirii medicale.
Studiul a fost publicat, pe 9 ianuarie, în revista Anaesthesia, datele analizate provenind din sisteme naţionale de sănătate din Marea Britanie.
