Pentru pacienţii care au primit un transplant de organ, tratamentul zilnic pe termen lung este esenţial, dar adesea dificil de tolerat. Un studiu de dimensiuni mici sugerează că o schemă administrată lunar ar putea reprezenta, în viitor, o alternativă mai simplă şi mai bine tolerată de pacienţi.
Un studiu clinic de fază intermediară arată că un tratament administrat o dată pe lună ar putea, în timp, să înlocuiască multiplele medicamente zilnice utilizate în prezent de unii pacienţi cu transplant de rinichi. Cercetătorii afirmă că această abordare ar putea reduce efectele adverse şi ar putea prelungi supravieţuirea organului transplantat, potrivit rezultatelor publicate, marţi, în revista American Journal of Transplantation.
În prezent, medicamentele imunosupresoare standard sunt eficiente în prevenirea respingerii organului, dar pot provoca diabet, hipertensiune arterială şi creşterea colesterolului. Sunt frecvente şi efecte secundare precum oboseala, slăbiciunea musculară, disfuncţia sexuală, căderea părului şi tulburările de somn.
În studiul pilot de fază II au fost incluşi 23 de pacienţi cu transplant de rinichi. Aceştia au primit, timp de patru luni, perfuzii lunare cu belatacept (Nulojix), un medicament deja utilizat în transplant, în combinaţie cu dazodalibep, un medicament experimental dezvoltat de compania farmaceutică americană Amgen, care, în prezent, nu este aprobat pentru uz clinic.
Ambele medicamente acţionează prin blocarea răspunsului imun îndreptat împotriva organului transplantat, fără a afecta alte tipuri de celule din organism care nu fac parte din sistemul imunitar, spre deosebire de tratamentele standard, conform raportului.
În primele 28 de zile după transplant, pacienţii au primit şi medicamente imunosupresoare standard. Dintre primii pacienţi incluşi în studiu, doi au prezentat episoade temporare de respingere a organului, motiv pentru care frecvenţa şi dozele medicamentelor au fost ajustate. După aceste modificări, 13 pacienţi au finalizat protocolul de studiu.
Şapte pacienţi s-au retras din studiu din cauza respingerii acute a rinichiului, a efectelor adverse sau din motive neprecizate. Cercetătorii subliniază că niciunul dintre episoadele de respingere nu a fost de tip mediat de anticorpi, o formă mai dificil de tratat, în care sistemul imun produce anticorpi direcţionaţi împotriva organului transplantat.
Echipa intenţionează să testeze această schemă terapeutică într-un studiu mai amplu, care să includă un număr mai mare de pacienţi cu transplant renal.
„Sperăm ca majoritatea pacienţilor să poată fi feriţi de efectele toxice ale imunosupresoarelor, care ar fi utilizate doar la pacienţii cu anumiţi factori de risc crescut”, a declarat coordonatorul studiului, dr. Allan Kirk, de la Duke University School of Medicine din Carolina de Nord, citat într-un comunicat.
