Cercetătorii explorează tot mai intens terapii care să acţioneze strict la nivelul zonei afectate, pentru a reduce efectele adverse ale tratamentelor. În cazul bolilor de piele, unde accesul direct la ţesut este posibil, controlul precis al activării unui medicament ar putea schimba modul în care sunt abordate afecţiuni frecvente şi dificil de tratat.
Un studiu demonstrează potenţialul medicamentelor activate de lumină de a trata psoriazisul fără efecte adverse. Un grup de cercetători spanioli de la Institute for Advanced Chemistry of Catalonia (IQAC) din cadrul Spanish National Research Council (CSIC) a dezvoltat o serie de candidaţi de medicamente care pot fi activaţi prin lumină şi care ar putea deveni o opţiune terapeutică pentru psoriazis.
Studiul susţine ideea că terapia fotodinamică, o forma avansata de tratament care utilizeaza lumina pentru a activa un medicament fotosensibil, poate fi folosită pentru a activa local medicamente administrate la nivel sistemic.
Această strategie ar putea permite tratamente mai ţintite şi mai puţin invazive pentru boli ale pielii, inclusiv psoriazisul.
Cercetarea a fost realizată în colaborare cu Institutul de Cercetare Biomedicală Bellvitge (IDIBELL), Institutul de Neuroştiinţe al Universităţii din Barcelona (UBneuro), universităţile Johns Hopkins şi Purdue din Statele Unite, precum şi compania farmaceutică Eli Lilly.
Moleculele de medicament fotosensibile nu au efect biologic în forma administrată, dar îşi modifică structura atunci când sunt expuse la anumite tipuri de lumină.
Această modificare le permite să acţioneze asupra receptorilor ţintă doar în zonele vizate de lumină. Astfel, efectul terapeutic poate fi controlat din exterior, cu o precizie mai mare, ceea ce reduce riscul de reacţii adverse şi deschide perspective pentru tratamente foarte specifice în domenii precum durerea, cancerul sau bolile neurodegenerative.
Una dintre limitele majore ale terapiei fotodinamice este penetrarea redusă a luminii în ţesuturi. Din acest motiv, pielea este considerată cel mai accesibil ţesut pentru astfel de terapii. În acelaşi timp, multe afecţiuni dermatologice continuă să aibă nevoie de tratamente eficiente şi accesibile din punct de vedere economic.
Psoriazisul este una dintre cele mai frecvente şi invalidante boli inflamatorii ale pielii, afectând aproximativ 3% din populaţie. În jur de 30% dintre pacienţi nu beneficiază în prezent de tratamente adecvate şi accesibile.
Deşi în ultimii ani au fost aprobate terapii biologice pentru formele moderate şi severe, acestea sunt costisitoare şi nu sunt indicate pentru psoriazisul localizat, considerat forma uşoară a bolii. În plus, unii pacienţi au leziuni în zone sensibile, unde opţiunile terapeutice sunt limitate.
Activarea receptorului vitaminei D (VDR) este o abordare cunoscută pentru efectele sale benefice în psoriazis. Totuşi, rolul esenţial al acestui receptor în metabolismul calciului limitează utilizarea clinică a agoniştilor VDR, din cauza riscului de hipercalcemie, o dereglare potenţial gravă care poate duce la complicaţii severe, inclusiv malformaţii osoase.
Deşi au existat încercări de a dezvolta medicamente cu administrare orală care să evite aceste efecte, niciunul nu a ajuns până acum pe piaţă.
În practica medicală, cele mai folosite rămân tratamentele topice, însă eficacitatea lor este limitată, iar diferenţa dintre doza eficientă şi cea la care pot apărea reacţii adverse este mică, ceea ce impune monitorizare medicală.
Autorii studiului au urmărit proiectarea şi sinteza unor agonişti ai receptorului vitaminei D care să poată fi controlate prin lumină. O variantă optimizată a moleculei, denumită PhotoVDRM, este inactivă în absenţa luminii şi poate fi activată selectiv prin expunere la anumite lungimi de undă, inclusiv lumină albastră vizibilă, considerată netotoxică, şi lumină UVB, ambele deja utilizate în tratamentele dermatologice.
Testele in vivo, realizate pe modele animale de psoriazis, au arătat o reducere a inflamaţiei cutanate fără apariţia efectelor adverse obişnuite asociate activării sistemice a receptorului vitaminei D. Activarea ţintită a medicamentului a produs un efect terapeutic semnificativ, fără inducerea hipercalcemiei sistemice (exces de calciu în sânge), un obstacol major care a limitat până acum dezvoltarea clinică a acestor tratamente.
Potrivit cercetătorilor, această strategie bazată pe terapia fotodinamică deschide calea către tratamente mai sigure care vizează receptorul vitaminei D. Pe termen lung, abordarea ar putea fi extinsă şi la alte boli mediate de acest receptor, oferind un cadru general pentru dezvoltarea unor tratamente mai precise şi cu un profil de siguranţă îmbunătăţit.
Rezultatele acestei cercetări au fost publicate în revista ACS Central Science.
