Psoriazisul este o boală inflamatorie cronică a pielii, cunoscută în principal ca fiind rezultatul unei activări excesive a sistemului imunitar. Un nou studiu aduce însă dovezi că procesele metabolice din celulele pielii joacă un rol important în apariţia şi întreţinerea inflamaţiei, deschizând o direcţie suplimentară de cercetare pentru înţelegerea acestei afecţiuni.
Un mecanism molecular necunoscut până acum, ar putea contribuie la dezvoltarea psoriazisului şi ar putea deveni un biomarker pentru noi strategii terapeutice.
O echipă de cercetători de la Universitatea de Medicină din Viena (MedUni Vienna), a publicat recent un studiu, în revista Cell Death & Differentiation, în care arată că o proteină de legare a acizilor graşi, denumită FABP5 (fatty acid-binding protein 5), stimulează feroptoza, o formă specifică de moarte celulară dependentă de fier, şi amplifică procesele inflamatorii din piele.
Blocarea acestei proteine a dus la ameliorarea semnificativă a modificărilor cutanate caracteristice psoriazisului.
Cercetarea, realizată de echipa de la Departamentul de Dermatologie şi Departamentul de Medicină de Laborator ale Universităţii de Medicină din Viena, împreună cu Centrul pentru Cercetarea Cancerului, arată pentru prima dată că modificările metabolismului lipidic din celulele pielii au un rol semnificativ în declanşarea şi amplificarea inflamaţiei, dincolo de activarea anormală a sistemului imunitar.
Analizele efectuate pe probe de piele provenite de la pacienţi cu psoriazis şi pe un model animal corespunzător au evidenţiat niveluri semnificativ crescute de FABP5, concomitent cu niveluri reduse ale unei enzime protectoare, GPX4 (glutation peroxidază 4), implicată în protecţia celulară împotriva stresului oxidativ.
Potrivit autorilor, acest dezechilibru favorizează declanşarea unei cascade inflamatorii prin intermediul feroptozei, un proces asociat cu tabloul clinic al psoriazisului.
În acelaşi timp, cercetătorii au observat că inflamaţia pielii poate fi redusă semnificativ prin blocarea farmacologică a FABP5 şi a ferroptozei, inclusiv prin tratament sistemic într-un model cutanat experimental.
Autorii subliniază că aceste rezultate sugerează faptul că psoriazisul este determinat nu doar de un răspuns imun dereglat, ci şi de modificări ale metabolismului grăsimilor din celulele pielii.
În acest context, FABP5 ar putea deveni în viitor un biomarker util pentru dezvoltarea unor terapii ţintite, cu potenţial beneficiu mai ales pentru pacienţii care nu răspund adecvat la tratamentele imunomodulatoare existente, precum terapiile biologice.
Cercetătorii mai arată că acest mecanism ar putea fi relevant şi pentru alte boli inflamatorii ale pielii, cum este dermatita atopică.
Având în vedere că psoriazisul este frecvent asociat cu afecţiuni metabolice şi cardiovasculare, rezultatele studiului oferă şi indicii privind posibile cauze comune ale acestor boli, însă autorii precizează că sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma şi aprofunda legătura dintre metabolismul lipidic şi procesele inflamatorii.
Imagini care reprezintă colorarea H&E (hematoxilină-eozină) a pielii de pe spate (stânga) şi cuantificarea histologică a ariei ţesutului adipos alb dermic (DWAT) (dreapta). Credit: Cell Death & Differentiation
