O metodă simplă, noninvazivă şi accesibilă ar putea schimba radical modul în care este identificat riscul de diabet zaharat de tip 2. Cercetătorii americani au descoperit că o ecografie musculară obişnuită poate semnala, încă din stadii extrem de timpurii, apariţia rezistenţei la insulină, un precursor major al diabetului. Noua metodă are un potenţial semnificativ pentru practica clinică şi prevenţia diabetului.
O cercetare recentă menţionează că, la nivel mondial, 232 de milioane de persoane cu diabet de tip 2 şi 438 de milioane de persoane cu prediabet nu sunt diagnosticate, reprezentând 50%, respectiv 81% din totalul acestor categorii de pacienţi.
Până în momentul diagnosticării diabetului, jumătate dintre pacienţi suferă deja de complicaţii ireversibile.
Ecografiile realizate la nivelul muşchilor coapsei sau umărului pot detecta rezistenţa la insulină încă din stadiile ei incipiente, au raportat acum cercetătorii în Journal of Ultrasound in Medicine.
„Realizăm un număr mare de ecografii de umăr şi am observat că, la mulţi pacienţi, muşchii par neobişnuit de luminoşi”, a declarat dr. Steve Soliman de la Universitatea din Michigan, coordonatorul studiului, citat într-un comunicat.
Echipa sa a descoperit în studii anterioare că majoritatea acestor pacienţi suferă de diabet zaharat de tip 2. Însă unii prezentau această luminozitate musculară la ecografie chiar dacă nu aveau semne de diabet sau prediabet.
Ulterior, în timpul unei monitorizări pe termen scurt, aceşti pacienţi au dezvoltat frecvent prediabet sau diabet zaharat de tip 2.
Pentru a testa potenţialul ecografiei musculare ca instrument predictiv noninvaziv în depistarea diabetului sau prediabetului, posibil chiar mai devreme decât metodele actuale, cercetătorii au efectuat ecografii musculare pe 25 de pacienţi evaluaţi şi pentru rezistenţă la insulină.
Cercetarea menţionează o „posibilă acurateţe de 100% în identificarea persoanelor cu aceste afecţiuni”.
Deşi ecografia musculară a putut detecta rezistenţa la insulină şi sensibilitatea redusă la insulină, în acest studiu de dimensiuni mici, nivelul de luminozitate nu a fost direct corelat cu gradul afecţiunii.
Acest lucru poate sugera că, deşi luminozitatea la ecografie indică rezistenţa la insulină, ea nu măsoară gradul acesteia.
Motivul exact pentru care luminozitatea musculară la ecografie ar putea indica rezistenţa la insulină nu este încă pe deplin clar, au precizat cercetătorii.
Constatările iniţiale din biopsiile musculare sugerează că această luminozitate ar putea indica o acumulare excesivă de grăsime şi, posibil, fibroză, ceea ce ar putea afecta sănătatea şi funcţia muşchiului.
Cercetătorii înrolează în prezent mai mulţi participanţi pentru a continua studiul.
„Medicii folosesc din ce în ce mai des aceste dispozitive ecografice portabile, uneori numite ‘stetoscopul viitorului’, pentru un diagnostic rapid în diverse afecţiuni. Un asistent medical sau un medic cu puţină sau chiar fără instruire specifică ar putea folosi cu uşurinţă acest dispozitiv pe braţul superior sau pe coapsa unui pacient, la fel de firesc cum se măsoară greutatea sau tensiunea, şi ar putea identifica pacienţii cu risc crescut sau scăzut de diabet, care necesită investigaţii suplimentare”, a mai spus dr. Soliman.
Mulţi pacienţi nu beneficiază de controale fizice regulate sau de screeninguri adecvate şi pot ajunge la consult doar în cazuri acute, la camera de gardă sau în serviciile de urgenţă.
Inteligenţa artificială/învăţarea automată şi dispozitivele portabile de ecografie ar putea permite medicilor de familie să efectueze acest tip de screening într-un mod care este, conform studiului, „simplu, noninvaziv, ieftin şi fără radiaţii”.
