Un studiu clinic condus de cercetători din China sugerează că un medicament folosit frecvent în tratamentul diabetului zaharat de tip 2 ar putea avea un beneficiu semnificativ şi asupra bolilor hepatice progresive. Rezultatele indică noi direcţii terapeutice în tratarea steatohepatitei metabolice (MASH), o afecţiune de care suferă tot mai mulţi pacienţi cu sindrom metabolic, obezitate sau diabet.
Un medicament utilizat frecvent pentru diabetul zaharat de tip 2, dapagliflozin, un inhibitor SGLT-2 (inhibitor al mecanismului de transport sodiu-glucoză de tip 2), ar putea deveni în curând un tratament eficient şi pentru bolile hepatice.
În diabet, medicamentul acţionează prin blocarea proteinei SGLT-2 din rinichi, responsabilă de reabsorbţia glucozei în sânge. Prin inhibarea acestei proteine, excesul de glucoză este eliminat prin urină, ceea ce contribuie la scăderea nivelului glicemiei.
În plus, s-a dovedit că aceşti inhibitori pot avea efecte benefice asupra greutăţii corporale, tensiunii arteriale şi funcţiei cardiovasculare.
Într-un studiu clinic desfăşurat în China, această substanţă a demonstrat o ameliorare semnificativă a inflamaţiei şi fibrozei hepatice la pacienţii diagnosticaţi cu steatohepatită metabolică (MASH).
MASH este o formă avansată a bolii ficatului gras non-alcoolic (NAFLD), redenumită recent ca boala hepatică steatotică asociată cu disfuncţie metabolică (MASLD), şi se caracterizează prin acumularea excesivă de grăsime în ficat însoţită de inflamaţie şi, potenţial, fibroză.
Această boală afectează peste 5% din populaţia adultă la nivel mondial şi este prezentă la peste 30% dintre persoanele cu diabet sau obezitate.
În formele severe, poate evolua către ciroză la unul din patru pacienţi.
Deşi anterior au fost raportate ameliorări ale conţinutului de grăsime hepatică şi ale nivelurilor enzimelor hepatice în urma administrării inhibitorilor SGLT-2, până în prezent au lipsit dovezile concludente, provenite din studii clinice controlate, care să evalueze efectele acestor agenţi farmacologici în mod specific la pacienţii diagnosticaţi cu steatohepatită asociată disfuncţiei metabolice.
Pentru a testa efectul direct al medicamentului dapagliflozin asupra acestei afecţiuni, cercetătorii au inclus în studiu 154 de adulţi (vârsta medie: 35 ani, 85% bărbaţi) care au fost diagnosticaţi cu MASH prin biopsie hepatică, în şase centre medicale din China, între noiembrie 2018 şi martie 2023.
Aproape jumătate dintre participanţi aveau diabet zaharat de tip 2, iar majoritatea prezentau deja semne de fibroză hepatică (33% stadiul 1, 45% stadiul 2, 19% stadiul 3).
Participanţii au fost repartizaţi aleatoriu pentru a primi 10 mg de dapagliflozin sau placebo, zilnic, timp de 48 de săptămâni. De asemenea, au participat la sesiuni de educaţie medicală de două ori pe an.
Cercetătorii au monitorizat parametri precum greutatea corporală, tensiunea arterială, glicemia, enzimele hepatice, activitatea fizică, dieta, nivelul insulinei şi lipidele.
După 48 de săptămâni şi o nouă biopsie hepatică:
- 53% dintre pacienţii trataţi cu dapagliflozin au prezentat ameliorare a MASH fără agravarea fibrozei, comparativ cu 30% în grupul placebo;
- 23% au obţinut remisia completă a MASH fără agravarea fibrozei, faţă de 8% în grupul placebo;
- 45% au prezentat reducerea gradului de fibroză hepatică, fără agravarea MASH, faţă de 20% în grupul placebo.
Efectele adverse au fost rare: doar 1% dintre pacienţii din grupul tratat au întrerupt tratamentul din acest motiv, faţă de 3% în grupul placebo.
Autorii subliniază că studiul a fost desfăşurat pe o cohortă alcătuită preponderent din persoane tinere, de sex masculin şi de origine asiatică, aspect care poate restrânge generalizarea rezultatelor la alte populaţii cu caracteristici demografice diferite.
Totuşi, analizele suplimentare au evidenţiat o consistenţă a rezultatelor obţinute, aspect care susţine robusteţea şi validitatea concluziilor formulate.
Conform cercetătorilor, acest agent terapeutic are potenţialul de a influenţa în mod favorabil componentele esenţiale ale MASH prin atenuarea inflamaţiei hepatice şi a fibrozei.
Cu toate acestea, sunt necesare studii clinice de mai mare amploare şi cu durată extinsă pentru validarea completă a acestor efecte.
Într-un editorial conex, experţi din Argentina remarcă faptul că anii următori vor aduce progrese majore în tratamentele farmacologice pentru MASH.
Se anticipează că deciziile terapeutice vor fi tot mai adaptate profilului individual al pacientului, într-un efort de personalizare a tratamentului.
În acest context, medicamentele considerate ideale ar trebui să asigure beneficii cardiovasculare demonstrabile, un profil de siguranţă bine documentat şi o disponibilitate extinsă pentru categorii variate de pacienţi.
Studiul a fost publicat în 4 iunie de revista The BMJ.
