Cel mai recent studiu despre obezitatea în România arată că şase din zece români sunt supraponderali sau obezi, iar aproximativ 22% dintre ei nu consideră că au probleme cu greutatea, deşi valorile reale ale Indicelui de Masă Corporală (IMC) demonstrează contrariul. Noi cercetări arată că nu doar stilul de viaţă determină creşterea în greutate, ci şi factorii genetici.
Obezitatea este considerată o epidemie la nivel mondial care afectează zilnic milioane de oameni şi este asociată cu numeroase alte boli, de la afecţiuni cardiace şi diabet zaharat de tip 2 până la osteoartrită şi stigmatizare socială. Deşi alimentaţia şi activitatea fizică joacă un rol important, cercetările genetice din ultimele decenii au identificat aproximativ 20 de gene care influenţează semnificativ riscul unei persoane de a dezvolta obezitate.
O echipă internaţională de oameni de ştiinţă a identificat 13 gene care influenţează riscul de a dezvolta obezitate, dintre care cinci nu au mai fost asociate anterior cu această afecţiune.
Un studiu, publicat joi, în revista Nature Communications, şi realizat de cercetători de la Universitatea Penn State, a analizat date genetice de la peste 850.000 de adulţi provenind de pe şase continente.
Rezultatele au evidenţiat 13 gene asociate cu indicele de masă corporală (IMC), dintre care opt erau deja cunoscute, iar cinci, YLPM1, RIF1, GIGYF1, SLC5A3 şi GRM7, reprezintă gene nou identificate.
Aceste gene se află în ţesutul cerebral şi în cel adipos şi influenţează procesele metabolice care contribuie la creşterea procentului de grăsime corporală.
Potrivit autorilor, impactul acestor gene asupra riscului de obezitate severă este comparabil cu cel al genelor MC4R şi BSN, deja cunoscute pentru rolul lor în reglarea apetitului şi a greutăţii corporale.
Studiul a folosit date din biobanca britanică UK Biobank, care include peste 450.000 de adulţi, şi din programul american All of Us Research Program, un proiect al Institutelor Naţionale de Sănătate din Statele Unite care reuneşte o cohortă diversă din punct de vedere genetic şi etnic.
Au fost analizate populaţii cu origini din Africa, America, Asia de Est, Europa, Orientul Mijlociu şi Asia de Sud.
Un nou studiu care a implicat aproximativ 850.000 de adulţi din populaţii provenind de pe şase continente a identificat 13 gene asociate cu obezitatea la nivelul populaţiei globale. Dintre acestea, opt fuseseră deja identificate în cercetări anterioare, iar cinci au fost descoperite pentru prima dată, fără legături cunoscute anterior cu obezitatea. Culorile ADN-ului din imagine reprezintă diferenţele ancestrale în fondul genetic al populaţiilor lumii. Siluetele negre simbolizează persoanele care nu poartă mutaţiile genetice asociate cu obezitatea, în timp ce siluetele roşii îi reprezintă pe cei care le poartă. Proporţia dintre figurile roşii şi cele negre evidenţiază variaţiile genetice dintre diferitele regiuni ale lumii. Credit: Deepro Banerjee, Laboratorul Girirajan / Penn State, 30 octombrie 2025. Licenţă Creative Commons.
Analizele au confirmat că asocierile genetice identificate la europeni se regăsesc şi la alte grupuri etnice, ceea ce oferă o perspectivă mai completă asupra factorilor implicaţi în obezitate.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că unele dintre genele nou identificate contribuie la alte afecţiuni asociate obezităţii, precum diabetul zaharat de tip 2, hipertensiunea arterială şi bolile cardiovasculare.
O parte dintre datele folosite au inclus informaţii despre proteinele din plasma sanguină, permiţând echipei de cercetare să identifice modificări ale proteinelor circulante legate de genele respective. Aceste modificări pot deveni, în viitor, repere pentru dezvoltarea de medicamente sau biomarkeri utili în diagnosticarea şi tratamentul obezităţii.
Autorul studiului, prof. Santhosh Girirajan, profesor de genomică şi şef al Departamentului de Biochimie şi Biologie Moleculară din cadrul Colegiului de Ştiinţe Eberly al Universităţii Penn State, subliniază faptul că obezitatea este o afecţiune complexă, influenţată atât de factori genetici, cât şi de stilul de viaţă, iar abordarea comparativă între populaţii diferite oferă o bază solidă pentru dezvoltarea terapiilor personalizate. El a adăugat că unele gene identificate anterior erau relevante doar pentru populaţia europeană, ceea ce le reducea relevanţa şi aplicabilitatea la scară globală.
Această nouă cercetar ar putea deschide calea pentru noi strategii de tratament bazate pe medicina de precizie, adaptate diversităţii genetice a populaţiei mondiale.
