Alimentaţia este tot mai des analizată ca factor care ar putea influenţa riscul de apariţie a demenţei, o afecţiune aflată în creştere la nivel mondial. Deşi rezultatele studiilor sunt adesea contradictorii, date noi sugerează că anumite alimente privite până nu demult cu rezerve ar putea avea legături neaşteptate cu sănătatea creierului.
Consumul zilnic de cel puţin 50 de grame de brânzeturi cu conţinut ridicat de grăsimi a fost asociat cu un risc mai mic de demenţă, potrivit unui studiu observaţional de amploare, desfăşurat în Suedia pe parcursul a aproximativ 25 de ani. Asocierea a fost una semnificativă din punct de vedere statistic, însă autorii subliniază că mecanismele rămân neclare şi necesită cercetări suplimentare.
Studiul a inclus 27.670 de adulţi suedezi, urmăriţi în cadrul cohortei Malmö Diet and Cancer. Pe durata perioadei de urmărire, 3.208 participanţi au fost diagnosticaţi cu demenţă. Alimentaţia a fost evaluată la momentul iniţial printr-un jurnal alimentar de şapte zile, un chestionar de frecvenţă alimentară şi un interviu detaliat privind obiceiurile alimentare şi modul de preparare a mâncării.
Cercetătorii au analizat riscul de demenţă în funcţie de cantitatea de brânză consumată. Aproximativ 10% dintre persoanele care consumau zilnic cel puţin 50 de grame de brânză grasă au dezvoltat demenţă, comparativ cu circa 13% dintre cei care consumau mai puţin de 15 grame pe zi. După ajustarea rezultatelor în funcţie de vârstă, sex, nivel de educaţie şi alimentaţia globală, consumul de peste 50 de grame de brânză grasă pe zi a fost asociat cu un risc cu 13% mai mic de demenţă de orice tip.
Prin brânzeturi cu conţinut ridicat de grăsimi au fost incluse produsele cu peste 20% grăsime, precum brie, gouda, cheddar, parmezan, gruyere sau mozzarella.
În schimb, nu a fost observată nicio asociere similară pentru brânzeturile cu conţinut scăzut de grăsimi, smântână, lapte, indiferent de tip, sau produse lactate fermentate, cum sunt iaurtul şi kefirul.
În cazul untului, rezultatele au fost neconcludente, fiind observată inclusiv o posibilă asociere cu un risc mai mare de boală Alzheimer la consumuri ridicate, comparativ cu lipsa consumului.
Autorii subliniază că demenţa este un termen generic care include mai multe afecţiuni caracterizate prin deteriorarea funcţiilor cognitive, precum boala Alzheimer, demenţa vasculară sau formele asociate bolii Parkinson.
La nivel mondial, aproximativ 57 de milioane de persoane trăiau cu demenţă în 2021, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), iar estimările indică circa 10 milioane de cazuri noi diagnosticate anual. O analiză Global Burden of Disease publicată în 2019 prognozează că numărul total de cazuri ar putea ajunge la 153 de milioane până în 2050.
În contextul lipsei unor tratamente curative eficiente, o parte a cercetărilor se concentrează pe identificarea factorilor care ar putea reduce riscul de apariţie a demenţei, alimentaţia fiind una dintre direcţiile studiate. Deşi diete precum MIND, o variantă a dietei mediteraneene, au fost propuse ca promiţătoare, rezultatele sunt neuniforme între studii.
Alţi cercetători atrag atenţia asupra limitărilor studiului. Un aspect important este faptul că datele privind alimentaţia au fost colectate la un singur moment, cu aproximativ 25 de ani înainte de evaluarea diagnosticului de demenţă, ceea ce face probabilă modificarea dietei şi a stilului de viaţă în acest interval. În plus, studiul este observaţional, ceea ce înseamnă că nu poate demonstra o relaţie de cauzalitate.
Cercetarea a fost realizată de o echipă de la Universitatea Lund din Suedia, şi a fost publicată recent în revista Neurology.
