Incidenţa tulburărilor de alimentaţie în rândul bărbaţilor este în creştere la nivel mondial, însă această realitate rămâne frecvent trecută cu vederea, fiind adesea percepută ca o problemă ce afectează exclusiv femeile. Anorexia, una dintre cele mai periculoase afecţiuni psihiatrice, are o rată ridicată de mortalitate, iar la bărbaţi riscurile sunt şi mai mari, inclusiv un risc crescut de sinucidere. Specialiştii atrag atenţia asupra necesităţii intervenţiilor timpurii, a diagnosticării corecte şi a tratamentelor adaptate în funcţie de individ, pentru a combate stigmatul şi pentru a salva vieţi.
Tulburările de alimentaţie se numără printre cele mai letale afecţiuni psihiatrice, provocând în Statele Unite un deces la fiecare 62 de minute, potrivit Johns Hopkins Medicine.
Anorexia nervoasă afectează în principal femeile şi adolescentele, ceea ce înseamnă că numărul tot mai mare de cazuri în rândul bărbaţilor şi al adolescenţilor de sex masculin a trecut neobservat.
Organizaţia de caritate din Marea Britanie pentru tulburări de alimentaţie, Beat, estimează că 1,25 milioane de britanici trăiesc cu o tulburare de alimentaţie, iar aproximativ un sfert dintre aceştia sunt bărbaţi.
În Regatul Unit, internările în spital pentru persoane de sex masculin cu tulburări de alimentaţie au crescut cu 128% în cinci ani, potrivit datelor din 2021 de la NHS England Digital.
Anorexia poate duce la consecinţe fizice precum anemie, tensiune arterială periculos de scăzută, pierderea masei osoase şi deteriorarea organelor.
Potrivit Beat, durează în medie trei ani şi jumătate pentru ca cineva să primească tratament după apariţia simptomelor. Întârzierile mari se datorează faptului că pacienţii nu îşi dau seama că sunt bolnavi.
Anorexia se numără printre afecţiunile psihiatrice cu cea mai ridicată rată a mortalităţii: aproximativ 5% dintre pacienţi mor în primii patru ani de la debutul bolii, iar procentul ajunge la aproape 10% pe parcursul evoluţiei, raportat la totalul persoanelor diagnosticate.
Experţii spun că bărbaţii cu anorexie au adesea rezultate mai proaste, rata mortalităţii fiind de opt ori mai mare în rândul acestora.
De asemenea, bărbaţii sunt mai predispuşi la spitalizare, iar până la 20% dintre toate decesele persoanelor cu anorexie sunt cauzate de sinucidere, cu un risc de cinci ori mai mare la bărbaţi.
„Bărbaţii cu tulburări de alimentaţie prezintă o predispoziţie mai mare spre bulimie şi comportamente de vărsături autoinduse, raportează un nivel crescut de izolare socială, practică frecvent exerciţii fizice în exces şi manifestă stări accentuate de anxietate şi suspiciune. Toate aceste aspecte converg către un sentiment profund de pierdere a identităţii masculine, mulţi descriind că nu se mai percep ca fiind bărbaţi. În consecinţă, se conturează un tablou complex de comorbidităţi psihiatrice şi somatice, care amplifică semnificativ riscul asociat de mortalitate”, a declarat dr. Clive Kelly, medic în sistemul public al Seviciului Naţional de Sănătate (NHS) din Marea Britanie, pentru Euronews Health.
Sentimentul de izolare al bărbaţilor este accentuat de stigmatizare. Credinţa de lungă durată că tulburările alimentare sunt „afecţiuni ale femeilor” îi descurajează pe bărbaţi să ceară ajutor, potrivit specialiştilor.
„Sentimentul de ruşine, îi face pe mulţi bărbaţi să nu vorbească despre aceste probleme cu care se confruntă, iar studiile arată că sunt diagnosticaţi mai rar şi mult mai târziu”, spune Tom Freeston, responsabil de politici publice şi relaţia cu autorităţile şi instituţiile publice la Beat.
Potrivit acestuia, un sondaj un sondaj realizat de organizaţia caritabilă în 2023 a constatat că 53% dintre bărbaţii britanici considerau că cineva ca ei (n.r. un bărbat) nu ar putea dezvolta o tulburare de alimentaţie, în timp ce 69% dintre respondenţi nu au auzit niciodată despre bărbaţi cu astfel de tulburări.
„Persoanele cu probleme de sănătate mintală suferă de stigmatizare pentru că au o afecţiune psihică, însă, în cazul bărbaţilor care suferă de tulburări de alimentaţie, această povară este amplificată”, spune Emilio Compte, conferenţiar universitar la Eating Behavior Research Center, din cadrul Facultăţii de Psihologie a Universidad Adolfo Ibáñez din Chile.
Medicii consideră că este necesară atât perfecţionarea instrumentelor de diagnostic pentru bărbaţii care suspectează că suferă de tulburări de alimentaţie, cât şi intensificarea eforturilor de conştientizare privind anorexia masculină.
De exemplu, până în anul 2013, manualele de diagnosticare includeau frecvent criteriul amenoreei (absenţa menstruaţiei), ceea ce îngreuna stabilirea unui diagnostic corect în cazul bărbaţilor.
„Întregul sistem i-a exclus pe bărbaţi de la primirea unui diagnostic de anorexie nervoasă, iar acest lucru a contribuit la ideea că «s-ar putea să nu am o tulburare alimentaţie pentru că sunt bărbat, iar bărbaţii nu pot avea tulburări alimentare»”, spune Compte.
Bărbaţii cu dizabilităţi, transgender, non-binari sau din minorităţi etnice sunt deosebit de vulnerabili, a subliniat acesta.
„Trebuie să înţelegem fiziologia şi psihologia fiecărei persoane, înainte de a aplica o abordare universală”, a completat dr. Kelly.
Riscurile medicale pot fi diferite în cazul bărbaţilor. Ei sunt mai predispuşi la gastropareză, o afecţiune în care stomacul nu reuşeşte să se golească normal. Dacă această problemă nu este depistată înainte de un program de realimentare - când hrana este administrată direct în stomac printr-un tub - situaţia poate deveni extrem de periculoasă, chiar fatală.
„Au existat, din păcate, cazuri în care tineri au murit după ce conţinutul gastric a fost aspirat în plămâni. De aceea, este esenţial ca în cazul bărbaţilor să fie recunoscut acest risc şi să se efectueze investigaţii ale stomacului, pentru a verifica dacă nu este dilatat şi dacă se goleşte corespunzător”, a adăugat medicul.
Şi diferenţele de gen din cadrul programelor de tratament pot reprezenta un obstacol. Bărbaţii se pot simţi inconfortabil atunci când sunt singurii prezenţi la sesiunile de terapie de grup, unde experienţele sunt adesea relatate dintr-o perspectivă feminină. În loc să favorizeze recuperarea, această situaţie poate accentua sentimentul de excludere, spun specialiştii.
Ei atrag atenţia că discuţiile despre imaginea corporală masculină se află cu mult în urma progreselor realizate în privinţa femeilor. În plus, reţelele sociale nu fac decât să amplifice aceste presiuni, prin promovarea constantă, de către influenceri, a exerciţiilor fizice extreme şi a dietelor restrictive.
„S-au făcut progrese importante pentru sprijinirea femeilor cu probleme legate de imaginea corporală, iar aceste iniţiative ar trebui extinse şi către bărbaţi. Acceptarea diversităţii corporale este importantă nu doar pentru femei, ci şi pentru bărbaţi”, notează aceştia, subliniind că intervenţia timpurie este esenţială.
Experţii spun că tulburările alimentaţie reprezintă o afecţiune psihică serioasă, dar tratabilă, iar o recuperare completă este posibilă.
