Persoanele care folosesc tratamente medicamentoase pentru scădere în greutate pot pierde mai multe kilograme pe termen scurt, dar fără sprijin continuu, beneficiile se pierd rapid după oprirea tratamentului. Un studiu de mari dimensiuni arată că revenirea la greutatea iniţială este mult mai rapidă decât în cazul dietelor bazate pe modificarea stilului de viaţă.
O nouă cercetare, realizată de specialişti de la Universitatea Oxford, arată că pacienţii trataţi cu medicamente precum semaglutidă (Wegovy) şi tirzepatidă (Mounjaro) pierd în greutate pe durata administrării, dar ajung, în medie, la greutatea iniţială în aproximativ doi ani (20 de luni) de la întreruperea tratamentului.
Odată cu revenirea kilogramelor, se pierd şi beneficiile metabolice obţinute în timpul tratamentului, precum îmbunătăţirea glicemiei, a colesterolului şi a tensiunii arteriale, pacienţii ajungând, practic, în acelaşi punct ca la începutul demersului de slăbire, spun specialiştii.
Prin comparaţie, persoanele care urmează programe de slăbire bazate pe o alimentaţie sănătoasă şi activitate fizică reuşesc să menţină greutatea scăzută pentru o perioadă mai lungă, de aproape patru ani, deşi, în medie, şi acestea recâştigă, în timp, kilogramele.
Studiul apare în contextul unor cercetări separate, realizate de University College London (UCL) şi Universitatea din Cambridge, care sugerează că persoanele tratate cu noua generaţie de medicamente pentru slăbit pot fi expuse riscului de deficienţe nutriţionale şi pierdere de masă musculară.
În prezent, în anumite ţări europene, unele dintre aceste medicamente pot fi prescrise prin sistemul public de sănătate doar pentru o perioadă maximă de doi ani, în timp ce pentru altele nu există o limită oficială.
Totuşi, majoritatea persoanelor care folosesc aceste medicamente le achiziţionează din fonduri proprii, din cauza criteriilor restrictive de acces prin sistemele de sănătate.
Datele arată că aproximativ jumătate dintre pacienţi întrerup tratamentul, fie din cauza costurilor, a efectelor adverse, fie pentru că au atins greutatea dorită.
Analiza realizată de echipa de la Oxford, şi publicată, miercuri, în British Medical Journal - BMJ, a inclus 37 de studii, cu peste 9.000 de participanţi. Durata medie a tratamentului a fost de zece luni, iar perioada medie de urmărire după oprirea acestuia, de opt luni.
În ansamblu, persoanele care au folosit medicamente pentru slăbit au pierdut, în medie, 8,3 kilograme, dar au recâştigat 4,8 kilograme în primul an şi au revenit la greutatea iniţială în mai puţin de doi ani (aproximativ 1,7 ani), de la întreruperea tratamentului.
În cazul pacienţilor trataţi cu semaglutidă sau tirzepatidă, pierderea medie a fost de aproape 15 kilograme, însă aproximativ 10 kilograme au fost recâştigate în primul an după oprirea tratamentului.
Proiecţiile bazate pe datele disponibile arată că întreaga greutate pierdută este recâştigată, în medie, în aproximativ un an şi jumătate.
Toţi markerii cardiometabolici, precum glicemia şi colesterolul, revin la valorile iniţiale la aproximativ 1,4 ani după întreruperea tratamentului.
Susan Jebb, profesor de nutriţie şi sănătatea populaţiei la Universitatea Oxford şi consilier pentru autorităţile britanice în domeniul obezităţii, a declarat că analiza arată clar faptul că recâştigarea în greutate după tratamentul medicamentos este frecventă şi rapidă. Ea a subliniat că beneficiile metabolice urmează acelaşi tipar ca greutatea corporală şi se pierd pe măsură ce kilogramele sunt recâştigate.
Prof. Jebb subliniază că obezitatea este o boală cronică, în care scăderea în greutate este adesea urmată de recâştigarea kilogramelor, iar pentru multe persoane menţinerea rezultatelor pe termen lung poate necesita intervenţii susţinute, fie prin administrarea continuă a tratamentului medicamentos, fie prin programe structurate de schimbare a stilului de viaţă, fie prin asocierea celor două abordări.
Potrivit acesteia, ritmul de recâştigare a greutăţii este de aproape patru ori mai rapid decât după intervenţiile bazate pe schimbarea stilului de viaţă, indiferent de cât de mult au slăbit pacienţii în timpul tratamentului.
Ea a explicat că, deşi asocierea medicamentelor cu programe de dietă şi exerciţiu fizic duce la o scădere mai mare în greutate, strategiile comportamentale nu par suficiente pentru menţinerea rezultatelor după oprirea tratamentului, odată cu revenirea apetitului.
În schimb, în programele bazate exclusiv pe schimbarea stilului de viaţă, persoanele sunt nevoite să exerseze aceste strategii mai intens şi, posibil, să le menţină mai mult timp.
Autorii subliniază că menţinerea beneficiilor obţinute prin tratamentul medicamentos presupune continuarea unei forme de intervenţie şi după oprirea sau pe durata administrării acestuia, în lipsa căreia efectele favorabile se pierd în timp.
Unii pacienţi încearcă administrarea intermitentă sau reducerea treptată a dozelor, iar alţii apelează la sprijin pentru schimbarea stilului de viaţă, însă nu este încă clar care strategie este cea mai eficientă.
Cercetătorii atrag atenţia că persoanele care îşi plătesc singure tratamentul ar trebui să fie informate despre riscul ridicat de recâştigare rapidă a greutăţii după întreruperea acestuia, pentru a putea lua decizii informate, inclusiv din punct de vedere financiar.
Specialiştii de la Universitatea Oxford, afirmă că, deşi medicamentele determină o scădere ponderală mai mare decât intervenţiile bazate pe dietă şi activitate fizică, greutatea este recâştigată de patru ori mai rapid.
Dr. Adam Collins, specialist în nutriţie la Universitatea din Surrey, a remarcat că rezultatele studiului indică o intensificare a recâştigării în greutate după întreruperea acestor medicamente. El a explicat că unul dintre motive ar putea fi legat de modul de acţiune al acestor substanţe, care sunt agonişti ai receptorilor GLP-1, un hormon implicat în controlul apetitului.
Administrarea pe termen lung a unor niveluri artificiale ridicate de GLP-1 ar putea reduce producţia naturală a hormonului sau sensibilitatea la acesta, iar întreruperea bruscă a tratamentului ar putea favoriza revenirea apetitului şi supraalimentarea.
Cercetări separate, publicate în Obesity Reviews, arată că există puţine dovezi solide privind recomandările nutriţionale şi sprijinul oferit persoanelor tratate cu medicamentele injectabile de tip GLP-1.
Specialiştii avertizează că, în contextul reducerii accentuate a apetitului, mulţi pacienţi nu beneficiază de îndrumare de specialitate privind calitatea alimentaţiei, aportul adecvat de proteine şi acoperirea necesarului de vitamine şi minerale. În lipsa integrării îngrijirii nutriţionale în tratament, există riscul apariţiei unor deficienţe prevenibile şi al pierderii masei musculare.
Aceştia precizează că, deşi aceste tratamente reprezintă un instrument important pentru susţinerea scăderii în greutate, ele nu sunt o soluţie miraculoasă şi trebuie asociate cu intervenţii de susţinere a schimbării stilului de viaţă, şi recomandări privind alimentaţia şi activitatea fizică, pentru menţinerea rezultatelor pe termen lung.
